Bunica

DSC04441   În ziua de 4 octombrie s-au împlinit 22 de ani de când Bunica mea a plecat din această lume. Ca şi acum, ziua aceea a fost una ploioasă şi friguroasă. Nu îmi vine să cred că au trecut atât de mulţi ani de atunci… Dar lipsa scumpei mele Bunici am resimţit-o  puternic în toţi aceşti ani şi nu a fost eveniment din viaţa mea la care să nu-mi fi dorit să fi fost prezentă şi Mamaia lângă care am crescut. Dar cel mai mult îmi stăruie în minte ziua când mi-am luat rămas bun pentru ultima oară de la dânsa, înainte de a pleca la facultate. Mi-a zis că sigur ne vedem pentru ultima oară şi mi-a cuprins obrajii în palme într-un fel pe care nu-l voi uita niciodată. Peste doar câteva zile, am primit vestea tristă şi m-am întors acasă, pentru a o conduce pe ultimul drum pământesc.

   Îmi amintesc cu mult drag de chipul său blând şi frumos care, chiar şi după trecerea anilor, păstra atât de bine strălucirea senină a bunătăţii inimii sale. Avea cei mai frumoşi ochi albaştri, senini ca cerul de vară şi părul blond ca spicul grâului. Avea mereu zâmbetul pe chip, iar vorba-i era blândă şi caldă. Alături de dânsa, de Bunicul Nicolae, de Părinţii şi de fraţii mei, am avut cea mai frumoasă copilărie. Locuiam în aceeaşi curte, iar pentru noi, copiii, căsuţa Bunicii era refugiul nostru drag. Ne primea mereu cu atâta dragoste şi întotdeauna găsea „ceva bun” pentru dragii ei nepoţi. Bomboane, biscuiţi, dulceaţă, gogoşi, acadele, mere şi tot felul de bunătăţi. După care începea să ne povestească. Ştia foarte multe poveşti şi le rostea atât de frumos că nu ne mai înduram să plecăm de lângă dânsa. Uneori ne povestea din copilăria sa, iar amintirea părinţilor săi, morţi foarte tineri, o făcea să lăcrimeze. În zilele friguroase de iarnă, după ce îngheţam la săniuş, veneam repede la Mamaia, unde era atât de cald şi bine. O găseam la fereastră, torcând sau cosând frumoase ştergare cu motive populare. Odată cu caierul de lână, torcea şi amintiri de demult, pe care le ascultam cu mult interes, despre oameni şi întâmplări de odinioară. Uneori ne arăta poze îngălbenite de ani, în care o recunoşteam pe Bunica noastră.

DSC04438Bunica Marioara la 18 ani, alături de sora sa Anica. O amintire nepreţuită.

   De la Mamaia am învăţat atât de multe lucruri bune şi frumoase şi-mi amintesc cu drag de toate. Am învăţat să iubesc florile, să le îngrijesc, să împodobesc casa şi grădina cu aceste prezenţe colorate şi parfumate. M-a învăţat să iubesc natura şi toate vietăţile pe care ni le-a lăsat Dumnezeu. Aşa ce mă amuzam cum vorbea cu găinile în ogradă şi le punea la toate nume. Şi toate o urmau, atunci când o vedeau, cloncănind voioase. Cu toate treburile care nu se mai terminau niciodată, îşi făcea timp să se joace cu noi, să ne facă tot felul de jucării, simple, dar fascinante pentru noi. Îmi amintesc când ne-a făcut, mie şi surorii mele, o căsuţă pentru păpuşi, cu fereastră şi acoperiş, cu fântână cu cumpănă alături. O zi întreagă ne-am jucat doar acolo, de nici mâncare nu ne-a mai trebuit. Şi câte alte minunăţii!

BuniciAmintire de la un Crăciun din primii noştri ani. Noi, nepoţii, împreună cu Bunicii.

   Atât de multe lucruri frumoase ne-a învăţat Bunica şi numai sfaturi bune am primit de la dânsa. Era atât de mândră când mergeam împreună pe stradă sau la Biserică, frumos îmbrăcaţi. Cine mai avea nepoţi ca ai săi? Şi ne îndemna să ne purtăm frumos de fiecare dată, ca lumea să vadă ce copii binecrescuţi suntem.  Şi câte şi mai câte, lucruri frumoase, sfaturi bune, învăţături şi îndemnuri, prin care am crescut frumos, alături de aceşti oameni frumoşi şi minunaţi la suflet. Păcat că au plecat atât de repede de lângă noi. La doi ani de la moartea Bunicii, a plecat şi Bunicul, de dorul celei care-i fusese alături o viaţă. Am rămas cu amintirile strânse în suflet în toţi anii copilăriei şi ai adolescenţei. Comori nepreţuite, pentru tot restul vieţii. Pe care le voi împărtăşi cu drag şi micuţei mele, ca o moştenire de suflet.

   Îmi este tare dor de Mamaia mea…  O port în suflet ca pe o icoană dragă şi nepreţuită…

   Dumnezeu să-i odinească în pace pe dragii mei Bunici! 

Anunțuri

The URI to TrackBack this entry is: https://alexandrone.wordpress.com/2013/10/05/bunica/trackback/

RSS feed for comments on this post.

39 comentariiLasă un comentariu

  1. Frumos…
    Eram prea mic la plecarea ultimului bunic…

    Apreciază

    • # Am avut norocul să-i am pe toți. Alături de bunicii materni mi-am trăit toată copilăria și adolescența.

      O zi frumoasă! 🙂

      Apreciază

  2. Frumos ai vorbit despre ea, ar fi tare mândră de tine acum! Ai fost un copil fericit. Cu toţi am fost tocmai pentru ca am avut aproape bunici minunaţi.

    Apreciază

    • # Într-adevăr, am avut alături niște Bunici minunați! Așa cum le-ar trebui la toți copiii, pentru a crește cât mai frumos.
      Să-i păstrămm cu drag în memoria noastră.
      O zi frumoasă, Lucia! 🙂

      Apreciază

  3. Tare frumoase cuvinte am citit eu aici. Bunicii sunt si raman speciali pentru noi.
    Dar parca pentru copii nostri lucrurile nu mai sunt la fel….
    Sa ai zi faina!

    Apreciază

    • # Mulțumesc frumos, dragă Geanina! Nu știu cum o mai fi pentru copiii de acum, dar pentru generația noastră erau atât de importanți și minunați prin prezența lor deosebită. Nu era zi să nu trec pe la bunici de câteva ori, iar seara mă găsea mereu pe la dânșii. Îi povesteam și de la școală și tare-i mai plăcea Bunicii să mă asculte și chiar să se uite prin cărțile mele.
      O zi frumoasă și ție! 🙂

      Apreciază

  4. Impresionante randuri! Mi-au mers direct la inima pentru ca si eu am aminitiri minunate cu si despre bunicii nostri! Citind cele scrise de tine mi se parea ca povestesti si despre bunicii mei. 🙂
    Mi-ai dat ocazia sa ma gandesc la ei mai mult, in aceasta zi…
    Zile fericite iti doresc, alaturi de toti cei care iti sunt dragi!

    Apreciază

    • # Sărut mâna, Diana! Mă bucur din suflet că ți-a plăcut postarea mea. Nu puteam să las să treacă această zi, fără să evoc chipul drag al bunicii mele. Sunt convins că toate bunicile din lume lasă în sufletele celor ce au fost cândva copii, numai amintiri calde și atât de frumoase.
      Un sfârșit frumos de săptămână îți doresc! 🙂

      Apreciază

  5. M-au emoţionat foarte tare gândurile tale aşternute aici, despre bunica ta, Alex. Foarte frumoase amintiri ai cu dânsa şi învăţături pline de înţelepciune ţi-a dat.
    Aşa eram şi noi răsfăţaţi de bunica maternă, dânsa era protectorul nostru când făceam năzdrăvănii. Şi mie mi-e dor cumplit de bunicii mei.
    Ai o zi minunată, Alex! 🙂

    Apreciază

    • # Sărut mâna, dragă Ștefania. Îți mulțumesc pentru gândurile tale bune. Mă bucur că ți/am putut prilejui amintiri frumoase despre bunica ta.
      Și eu îți doresc o zi frumoasă! 🙂

      Apreciază

  6. Emotionanta poveste. Dorul pe care il simti la un moment dat in legatura cu cei plecati, cred ca se datoreaza faptului ca, ei sunt atat de aproape. Ei de fapt, nu sunt plecati ci asezati in suflet, de unde te vegheaza si iti simt gandurile si emotiile. Eu mi-am cunoscut amandoua bunicile si o strabunica si sunt emotional legata de ele, intr-un fel special. Una dintre ele avea ochi albastri si adanci, parul blond si era slabuta, micuta de statura dar atat de vie si de activa. La 80 de ani mai mergea la camp si punea pe toata lumea la treaba. In familie ii spuneau „generalul”. Era sfatoasa si spunea mereu:” Sa nu uiti sa dai binete, ca ziua buna e de la Dumnezeu lasata!” Tata ne povestea cum, tanara fiind, pe timpul razboiului, bunica s-a legat de niste nemti, care voiau sa isi faca bucataria fix in gradina noastra. S-a dus la ei si i-a certat, romaneste. 🙂 Aia au inteles ca nu ii convine ceva si s-au mutat. Doamne, am atatea povesti spuse si traite de mine si de bunicile mele! Ele au fost pentru mine o lume magica. Multumesc pentru evocare si nostalgii. Sa ai o seara frumoasa, Alexandru!

    Apreciază

    • # Sărut mâna, dragă Gabriela! Îți mulțumesc din suflet pentru frumosul tău comentariu, pentru toate aceste amintiri pe care ni le-ai împărtășit aici. Ce frumoasă imagine a ”bunicii – general” ai păstrat în amintire. Sunt sigur că vei povesti toate aceste amintiri, căci oricine va citi va avea numai de învățat. Bătrânii noștri erau oameni simpli, dar atât de înțelepți și cuminți la suflet.
      Îți doresc o noapte bună și liniștită! 🙂

      Apreciază

  7. Sensibila evocare a bunicii ai scris astazi.Adevarul este suntem, cu sufletul aproape de cei care ne-au iubit fara limite,iar noi am fost ocrotiti de aripile sufletului lor nemuritor.Sa dea Dumnezeu pentru Sara,la fel !

    Apreciază

    • # Sărut mâna, Naica! Așa este, purtăm în suflet acești oameni dragi, alături de care am crescut, ocrotiți de dragostea lor. Mulțumesc din suflet pentru urare.
      O duminică frumoasă! 🙂

      Apreciază

  8. Lumea in care traim este mai buna si mai frumoasa datorita nepotilor ce isi pretuiesc bunicii, ii iubesc, nu ii uita si le cinstesc memoria :).
    Ma bucur de fiecare data cand intalnesc un astfel de om frumos!

    Cat timp vorbim despre ei sunt inca aici langa noi:).

    Ma bucur ca ai scris despre Bunica ta – sunt fericita ca am avut ocazia sa citesc despre un om minunat.. de fapt despre oameni minunati!

    Apreciază

    • # Sărut mâna Rux. Îţi mulţumesc pentru toate gândurile bune. Ai mare dreptate şi cred că „lumea” fiecăruia dintre noi este cu mult mai frumoasă pentru că am avut astfel de bunici minunaţi. Chiar dacă au plecat din această lume, rămân prezenţi în inimile noastre, cu toate acele comori pe care ni le-au împărtăşit cu dragoste.
      Îţi doresc o duminică frumoasă, cu multe clipe minunate, alături de cei dragi! 🙂

      Apreciază

  9. Alex m-au emotionat ceea ce ai spus despre bunica ta si mi-am adus aminte de a mea care ne-a parasit tot acum 22 de ani.
    Amintirile sunt de nesters si le port in suflet ca pe o pecete.
    Bunicii nostri sunt un dar nepretuit si merita sa le pastram vie amintirea.
    Sa ai o duminica frumoasa si linistita!

    Apreciază

    • # Sărut mâna, dragă Melly! Îţi mulţumesc pentru gândurile tale frumoase. Ce bine ai zis că amintirile despre bunicii noştri rămân în suflet ca o pecete de neşters. Veşnică să le fie pomenirea pentru tot ceea ce au făcut pentru noi!
      Şi eu îţi doresc o duminică minunată! 🙂

      Apreciază

  10. Frumoasa si emotioanta comemorare, Alex! Bunicii au legaturi speciale cu nepotii lor. Fericiti cei care-au avut parte de bunici ce le-au facut mai frumoasa copilaria!
    Sunt sigura ca si Sara se bucura de aceeasi legatura frumoasa cu bunicii ei 🙂 O duminica frumoasa sa aveti!

    Apreciază

    • # Sărut mâna, dragă Alina. Îți mulțumesc pentru gândul bun și pentru comentariu. Da, bunicii știu să realizeze legături speciale cu nepoții lor, care nu se uită niciodată. Sper ca și Sara să aibă astfel de amintiri frumoase, la rândul ei.
      Și eu îți doresc o duminică frumoasă, alături de cei dragi! 🙂

      Apreciază

  11. Exact acelasi gol il simt si eu cand ma gandesc la bunici, cea mai frumoasa parte din viata mea a fost alaturi de ei. Ai reusit sa ma emotionezi.

    Apreciază

    • # Sărut mâna! Mă bucur că ți-a plăcut articolul meu. Este minunat când rămânem cu asemenea ”comori” în suflet, de la acești oameni minunați.
      Îți doresc o duminică frumoasă! 🙂

      Apreciază

  12. Si eu am amintiri placute cu bunicii mei. Au fost niste oameni minunati si puternici care au facut fata greutatilor.
    Azi este parfum de primavara comparativ cu ce necazuri au avut ei in tinerete. 🙂

    Apreciază

    • # Salutare Cristi! Exact aceasta aș fi vrut să spun și eu, că bunicii noștri au avut parte de vremuri foarte grele, război, schimbări politice cumplite, foamete și atâtea alte încercări. Au trecut peste toate și au știut să rămână minunați, bucurându-ne și nouă viața.
      Îți doresc o zi minunată! 🙂

      Apreciază

  13. si mie imi lipseste bunica… De fapt toti bunicii, ca între timp si din pacate, parintii parintilor mei au parasit lumea aceasta. Dar de mama-tatalui meu m-am simtit cel mai atasata si pe ea o port cel mai aproape în amintiri. Bunica Ana s-a dus acum 9 ani, pe 14 septembrie… de Ziua Crucii si totodata ziua de nastere a fratelui meu. Draga de ea, trabaluise toata ziua, fusese dimineata la piata, pregatise de mâncare, hranise gainile, pisicile si catelul în curte si a intrat repede sa faca dus, pentru ca urma sa venim noi, fratele cu prietena lui, eu cu familia, parintii mei; hotarasem sa serbam ziua fratelui la bunici. Dar… un infarct a întepenit-o definitiv, înainte sa iasa din baie… Ce am mai jelit! De atunci, ziua fratelui meu este jumatate vesela, jumatate comemorare a bunicii… Nu o pot uita niciodata!
    Emotionant articolul tau, Alex draga! Iata ce rezonanta a avut asupra mea, aceasta sensibila aducere aminte a bunicii tale. (ce fotografii frumoase!)
    Dumnezeu îi are în grija pe toti bunii si strabunii nostri care vegheaza cu drag asupra noastra, de acolo din Ceruri.

    Apreciază

    • Numai ganduri bune!

      Apreciază

      • # Sarut mana, draga Carmen! Iti multumesc! 🙂

        Apreciază

  14. A fost suficient se citesc primele cuvinte şi nostalgia propriilor amintiri m-a copleşit. Sunt atât de duioase aceste amintiri şi tu ai descris atât de frumos, atât de cald şi emoţionant încât mi s-au umezit ochii. Poate că şi Ei, cei atât de dragi plecaţi de lângă noi, ne veghează de acolo din ceruri şi se bucură de iubirea noastră pentru Ei.

    Apreciază

    • # Sarut mana, doamna Aurora. Va multumesc pentru gandul frumos. Si eu cred ca toti cei dragi, plecati mai inainte „dincolo”, ne vegheaza si se bucura pentru noi.
      Va doresc o saptamana frumoasa! 🙂

      Apreciază

  15. E aproape de tine, Alex.
    E si mai aproape acum si-i indruma pasii micutei voastre .
    Sa fiti mereu fericiti !

    Apreciază

    • # O, da! Sigur este asa. Ce i-ar fi placut sa o vada pe micuta Sara…
      Numai bine, sanatate si fericire va doresc si eu! 🙂

      Apreciază

  16. Daca n-ai uitat ziua de 4 octombrie, e minunat! Cu aceste amintiri sunt sigura ca bunica ta, acolo unde este, se bucura…

    Apreciază

    • # Sunt convins de asta, caci mereu se bucura pentru dragii ei nepoti si in timpul vietii. La toate evenimentele noastre ne era mereu alaturi.
      Iti doresc o saptamana frumoasa! 🙂

      Apreciază

  17. Cat de frumos si plin de emotie ai scris despre bunici, Alex! Daca ai sti cat mi-a placut…Enorm. Bunica ta a fost o femeie foarte frumoasa. Si sora…doua fete foarte frumoase. Le-am admirat in fotografii.
    Eu mi-am cunoscut doar bunicii materni, cei paterni prapadindu-se inainte de a ma naste. Ceea ce simti tu in legatura cu bunicii tai simt si eu legat de ai mei… O tristete duioasa…si o mare parere de rau ca nu-i mai am caci erau ca si bunicii tai, oameni adevarati.
    Inca o data spun: Superba postare! Te felicit pentru ea.

    Apreciază

    • # Sărut mâna, dragă Elly! Îţi mulţumesc din suflet pentru gândurile tale frumoase. Cred că cei mai mulţi dintre noi avem numai gânduri frumoase despre bunicii alături de care am crescut şi de la care am învăţat atât de multe. Prezenţe minunate în viaţa noastră, iar acum „icoane” în suflet, spre care ne îndreptăm simţămintele cu duioşie şi dor. Prin amintiri să le cinstim memoria!
      Îţi doresc numai bine! 🙂

      Apreciază

  18. Ce de ani au trecut! Au fost cei mai buni bunici pe care ii puteam avea. Oricum, trebuie sa faci un episod si despre bunicul Nicolae fiindca era un personaj parca scos din „Morometii” lui Preda. Tin minte cum venea acasa si ii spunea bunicii: „Mariorico draga, nu stii o groaznica nenorocire!”. Si dupa ce starea de tensiune era creata si asteptam „marea stire” cu gura cascata, acesta venea si era ceva atat de banal, de genul „a cazut gardul vecinului de putred ce era…”. Chestii ca acestea ma bucur ca am putut sa le traiesc. Bunicii vor fi parte din noi mereu si sper ca si copiii nostri sa aibe amintiri atat de multe si frumoase cu parintii nostri (bunicii lor).

    Apreciază

    • # Ai mare dreptate, dragă soră, am avut cei mai buni bunici din lume, despre care ne vom aminti cu drag atâtea lucruri și întâmplări minunate. Sigur mă voi gândi și la bunicul Neculai sau Neculăiță, cum îl alintau cunoscuții, cu vorbele sale de duh, care ne amuzau tare mult. Am fost niște norocoși!
      Mulțumesc pentru comentariu, pentru amintiri…
      O zi cât mai frumoasă, dragă Magda! 🙂

      Apreciază

      • Va pupam cu drag!

        Apreciază

      • # Și noi! 🙂

        Apreciază


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: