Înainte de plecarea toamnei…
“Miercurea fără cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen.
Vă doresc o zi de miercuri cât mai bună! 🙂
Anunțuri
Reflexiile toamnei (IX)
Ultimele zile ale toamnei… Paşii ce ne poartă pe aleile parcului, în mijlocul naturii… Cât mai putem încă să ne bucurăm de toate acestea…
Natura ce pare încremenită, înainte de trecerea la o nouă etapă…
O ultimă privire a unei zile de toamnă târzie, înainte de apus…
Reflexii în oglindă – o idee a lui SoriN.
Wordless Wednesday (CXXXIV)
Amintiri de astă toamnă…
“Miercurea fără cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen.
Să aveţi o zi de miercuri minunată! 🙂
Bibilica
V-am tot scris pe aici despre căţeii din ograda părinţilor mei. Neam numeros de lătrăcioşi, la care s-au adăugat în fiecare an noi membri. Atât din „producţia proprie„, cât şi dintr-aceia adoptaţi de pe stradă. O adevărată echipă de paznici de nădejde pentru toată curtea. Vă puteţi închipui cum este când vreo 10 câini (uneori au fost şi mai mulţi!) încep să latre ca la comandă, pe diferite tonalităţi. 🙂
Meritul deosebit în perpetuarea familiei l-a avut Bibilica – o căţeluşă mică de statură, dar tare prolifică şi devotată misiunii de înmulţire a neamului căţelesc. În fiecare an a avut grijă ca 5-6 căţeluşi să ducă mai departe stirpea cea aleasă. Au fost ani când „recolta” a fost dublă, primăvara şi toamna! Mai rar am văzut la un câine atâta dăruire şi grijă maternă. Făcând o sumară socoteală, în cei 11 ani de viaţă, Bibilica a făcut peste 70 de căţeluşi. Unul mai frumos ca altul. Pe foarte mulţi i-aţi putut admira aici, pe acest blog. Mama mea a avut grijă ca toţi să ajungă pe mâini bune, la oameni care i-au adoptat cu drag, ştiut fiind renumele de „mici şi răi” pentru progeniturile Bibilicăi. Ea însăşi a fost sufletul acestei familii de paznici, căci era cea mai simţitoare dintre câini, lătratul ei subţire răsunând toată noapte prin toate colţurile curţii, pe unde inspecta cu multă grijă şi vrednicie. Ceilalţi, urmându-i îndemnul, îi ţineau isonul, într-un veritabil concert de lătrături. De-asta i-am şi spus Bibilica, pentru că de mică a fost iute şi gălăgioasă, ca şi bibilicile… cu pene. 🙂
Mică de statură, dar foarte iute, cu urechile ei veşnic ridicate, Bibilica şi-a îndeplinit atât de bine misiunea. Cu câteva zile în urmă, şi-a părăsit postul din ograda păsărilor şi a venit la uşa casei, vrând parcă să spună ceva stăpânilor pe care i-a slujit cu devotament atâţia ani. Astăzi de dimineaţă, Bibilica a părăsit această lume. A găsit-o mama, lângă uşa casei, cu urechile ridicate, parcă vrând să ne asigure pe toţi că ne-a păzit casa cu aceeaşi devoţiune, până în ultima clipă a vieţii ei. Am lăcrimat cu toţi, atunci când am aflat vestea morţii Bibilicăi. Un sufleţel minunat şi bun…
Reflexiile toamnei (VIII)
Ultimele portrete ale toamnei, oglindite în apele lacului, în culori tot mai mohorâte. Chiar dacă nu ne place să recunoaştem şi ne agăţăm cu speranţă de fiecare zi cu vreme mai frumoasă, dorindu-ne să mai vină şi altele, toamna se apropie vertiginos de sfârşit, pentru a face loc zgribulitei Ierni.
A fost o toamnă frumoasă, care ne-a bucurat mult sufletul.
Reflexii în oglindă – o idee a lui SoriN.
Wordless Wednesday (CXXXIII)
La revedere, frumuseţi ale toamnei!
“Miercurea fără cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen.
Să aveţi o miercuri minunată! 🙂
PS. Am ales anume o melodie a marelui compozitor Ennio Morricone, care a împlinit zilele trecute 85 de ani!
Roadele toamnei
O vorbă din bătrâni zice că „toamna se numără bobocii„. Adică toamna se culeg şi se numără roadele strădaniilor de peste an. Un anotimp al roadelor bogate, al hambarelor şi cămărilor pline de bunătăţi de tot felul. Bunătăţi cărora le vom duce dorul, cât de curând.
Vă invit la o ultimă privire prin grădina cea plină de bunătăţi în acest an.
Frumoase şi delicioase mere…
Dar nici perele nu sunt mai prejos…
Gutui aromate, pe care le+am mai lăudat aici.
…şi struguri dulci şi parfumaţi.
…strălucind în razele soarelui.
Câteva roşii care au mai rămas prin grădină…
…şi ultimii ardei iuţi, înainte să fi fost culeşi.
Sfeclă roşie…
Şi dovleci pentru plăcinte (plăcintari).
Vă doresc o săptămână cât mai frumoasă, cu linişte şi bucurii! 🙂
Reflexiile toamnei (VII)
Toamna – un anotimp al melancoliei, al „liniştirii” întregii naturi, al unei păci care cuprinde încet-încet totul în jurul nostru, înainte ca iarna să pună stăpânirea ei de gheaţă peste lume…
Aţi observat că nici ciripitul păsărilor nu se mai aude? O linişte deplină domneşte peste locurile pe unde ne plimbam paşii astă vară…
S-a dus strălucirea veselă de astă vară, dar şi auriul strălucitor al începutului de toamnă. Noiembrie cel mohorât…
Golaş şi parcă atât de solitar…
Locuri pe unde răsunau chiotele vesele ale copiilor, acum atât de tăcute…
Amurg de noiembrie…
Reflexii în oglindă – o idee a lui SoriN.
Un gând bun, o floare şi o urare frumoasă pentru toţi cei care îşi sărbătoresc onomastica de ziua Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gabriel. La mulţi ani fericiţi! 🙂
Wordless Wednesday (CXXXII)
Roşu de toamnă…
“Miercurea fără cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen.
O zi de miercuri minunată! 🙂
