Wordless Wednesday (CXLVIII)

Surpriza albă!!!
07012011750

03012011741

WP_20140225_001“Miercurea fără cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen.

Să aveţi o zi de miercuri frumoasă! 🙂

Anunțuri

„Credinciosul”

   La vârsta copilăriei, am fost foarte impresionat de o cărticică plină de poveşti minunate: „Din lumea celor care nu cuvântă” – de Emil Gârleanu. Cine nu îşi mai aminteşte de povestea „Sărăcuţul„, care era în manualele şcolare? Şi atâtea altele asemenea, care ne îndemnau să privim cu mai multă atenţie şi dragoste la fiinţele necuvântătoare de lângă noi. Şi care, de foarte multe ori, ne dau nouă, oamenilor, adevărate lecţii, din care avem multe de învăţat. Chiar dacă nu sunt la „înălţimea” fiinţei umane, prietenii necuvântători sunt de multe ori mai… umani decât cei care ar trebuie să fie un exemplu de înţelepciune şi bunătate în lumea asta. Este bine să luăm aminte mai cu atenţie la aceste fiinţe minunate de lângă noi, căci nu degeaba ne-au fost lăsate de Dumnezeu. Mai zilele trecute, am aflat despre o întâmplare pe care am vrut să o aduc şi aici. O adevărată lecţie de devotament…

maidanez 3   Nea Vasile este unul dintre vecinii părinţilor mei. Ca tot omul, are şi el gospodăria lui, plină cu de toate orătăniile necesare la casa omului. Pe lângă ograda găinilor, ca paznic de nădejde avea un câine – Lăbuş.  Numai că, din motive numai de el ştiute, blănosul s-a schimbat din păzitor în… vânător de găini! Cum prindea câte una prin preajmă, haţ! şi-i făcea de petrecanie. Spre disperarea stăpânului, care a hotărât să-l îndepărteze pe amatorul de găini proaspete. Nedorind să-l omoare (unii aşa procedează!), nea Vasile s-a gândit să-l ducă la câmp, unde avea o bostană cu pepeni şi alte legume. L-a lăsat acolo să păzească pepenii, iar de mâncare îi aducea la câteva zile. Lăbuş a înţeles că a fost pedepsit pentru „degustările” lui şi a vrut să demonstreze cât este de vrednic, lătrând cu năduf pe toţi cei care treceau pe acolo. A venit toamna şi roadele s-au strâns de pe ogoare, iar oamenii si-au adus acasă recoltele bogate. Gândind că „pofticiosul” Lăbuş ar putea să revină la năravurile cam neortodoxe, nea Vasile a hotărât să-l lase la câmp, la vechea bostană. Toamna şi-a intrat în drepturile ei, afară vremea s-a răcorit din ce în ce mai tare şi întreaga natură se pregătea de iarnă. Lăbuş… era la datorie şi păzea câmpul gol, deşi era liber să plece oriunde vedea cu ochii, iar satul nu era prea departe. Când mai treceau, din când în când oameni pe la câmp, îl zăreau pe vrednicul Lăbuş la post şi îi spuneau lui nea Vasile că îl aşteaptă câinele să-l ia acasă. Dar… omul nu l-a mai dorit în curtea lui pe killerul găinilor. A trecut şi iarna cu geruri şi zăpezi bogate, iar pe câmpuri nu s-a mai dus nimeni. Este anotimpul când toate se odihnesc, înainte de un nou an de muncă şi rodire.

   A venit primăvara şi oamenii au început să roiască la munca ogoarelor. Trebuiau pregătite pentru semănat şi noi recolte. Nişte tractorişti au trecut şi prin zona vechilor bostane şi au văzut cu uimire că le iese în cale o arătare de câine, dând din coadă bucuros că vede şi el oameni, după atâtea luni de singurătate, petrecute într-un bârlog pe care şi l-a făcut singur, săpând cu labele în pământ. Cum o fi supravieţuit acolo, singur, fără hrană…. numai bietul de el ştie, dar nu şi-a părăsit postul de pază! Parcă a vrut să demonstreze că problema cu găinile a fost doar un accident  nefericit. Iar el este un câine de nădejde!

– Uite măi, câinele lui Vasile! Ăsta a stat la bostană toată iarna şi a păzit locul! – a exclamat cu uimire unul dintre oameni. L-a chemat la el pe bietul câine şi i-a dat o bucată de pâine, pe care, flâmândul de el, a înfulecat-o dintr-o înghiţitură. L-a luat apoi în tractor şi, după ce a terminat munca, l-a dus acasă. Unde credeţi că i-a făcut culcuşul? La găini! 🙂 Dar Lăbuş învăţase lecţia şi nici măcar nu se mai uita înspre ele. Când nea Vasile a aflat de câinele lui, a vrut să-l ia înapoi, acasă, dar salvatorul nici nu a vrut să audă, căci avea nevoie de un câine aşa de devotat. Iar Lăbuş şi-a slujit noul stăpân din toată inima lui de căţel.

   Mai rar atâta credincioşie şi statornicie la oameni….

 

Wordless Wednesday (CXLVII)

Descoperind tainele literelor…

2014-01-30 18.02.02

2014-01-30 18.01.30

2014-01-30 18.01.17“Miercurea fără cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen.

Vă doresc să aveţi o frumoasă zi de miercuri!  🙂

Vestitorii primăverii

DSC05727   Parcă mai ieri ne bucuram de prima ninsoare. Iarna, în sfârşit, îşi arăta faţa ei albă, frumoasă, preschimbând toate în jur… Ei bine, de câteva zile numai mici amintiri mai stăruie prin locurile umbroase, din noianul de zăpadă de care ne bucuram. Cât despre săniuş şi joaca cu bulgări de zăpadă…. au rămas doar amintiri. Poate la iarna viitoare să ne mai întâlnim cu ele.

   În schimb, la tot pasul, se văd tot mai multe semne ale apropierii primăverii. Iar micile floricele albe, gingaşe – ghioceii – sunt primii vestitori ai apropierii anotimpului înfloririi şi renaşterii naturii. Zic doar apropierii, căci este încă luna lui februarie şi… nu se ştie niciodată! 🙂 Rămâne să vedem ce surprize vor mai fi. Până atunci, să ne bucurăm de primele flori ale acestui an!

DSC05728Ghiocel în bucheţel! 🙂

DSC05726Şi o frumoasă şi foarte parfumată zambilă!

DSC05725Iar soarele ne aruncă raze din ce în ce mai călduroase…

2014-02-12 15.15.23Pe aici era atât de multă zăpadă acum câteva zile… Dar în curând toate vor înverzi! 🙂

Reflexii… – o idee a lui SoriN.

 

Wordless Wednesday (CXLVI)

Amintirea unei dimineţi însorite de iarnă…

2014-02-04 13.15.10

2014-02-04 13.22.31

2014-02-04 13.22.50

2014-02-04 13.22.59

2014-02-04 13.25.08

2014-02-04 13.35.32

2014-02-04 13.36.00

2014-02-07 09.26.36

2014-02-07 09.26.02

2014-02-07 09.20.12“Miercurea fără cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen.

Să aveţi o cât mai frumoasă zi de miercuri!  🙂

Şi o melodie veselă, de demult, care să ne amintească de iarna frumoasă pe care am avut-o…

Bucuriile iernii

2014-02-04 13.14.41   Acum, când afară a început să se încălzească iar zăpada se împuţinează cu fiecare zi care trece, este bine să ne amintim de momentele de bucurie pe care ni le-a adus această iarnă frumoasă şi bogată în nămeţi. Iar când eşti mic şi cu cu gândul doar la joacă, ce poate fi mai minunat decât săniuşul? Şi să ştiţi că am avut destule zile de plimbare cu săniuţa prin zăpadă. Aşa cum este bine şi frumos, căci doar e iarnă!

2014-02-04 13.14.52   – Sigur că mai vreau la săniuş! Uite ce frumos este afară! 🙂

2014-02-04 13.15.16O zi frumoasă de iarnă, cu soare strălucitor, numai bună pentru joacă prin zăpadă!

2014-02-05 12.54.13 Derdeluşul este gata. Pârtieeeee!

2014-02-05 12.54.18Iar pe derdeluş găseşti repede prieteni de joacă. Ia uitaţi ce echipă am făcut noi aici!

2014-02-05 13.00.03Veselie multă! 🙂

2014-02-05 13.26.49– Mai facem o tură? 

2014-02-04 12.37.24O mică pauză pentru ronţăit un covrigel. 🙂

2014-02-04 12.46.57Un căţel simpatic a auzit că este vorba de covrigi. 🙂

DSC05701Ha, ha! Aţi mai văzut aşa un om de zăpadă? 😀

DSC05698Sanie cu zurgălăi!

DSC04098

DSC05717Să aveţi o iarnă frumoasă în continuare! 🙂

 

Iarna prin parc…

2014-02-03 10.17.10   Chiar dacă nu suntem fani ai iernii, nu putem să nu admirăm frumuseţea acesteia. Da, este o frumuseţe rece, îngheţată, dar nu mai puţin impresionantă decât a altor anotimpuri. Am tot „cules” imagini din parc, pe tot parcursul anului, dar imaginile hibernale sunt pur şi simplu fascinante, căci totul este parcă dintr-o lume de vis, de poveste. Întreaga natură înveşmântată în alb, totul în jur atât de pur, de imaculat, o lume albă şi parcă încremenită de gerul de afară. Te plimbi pe aceleaşi alei pe care ai mai fost de atâtea ori şi nu auzi în jur decât scârţâitul zăpezii sub paşii tăi. Este atâta linişte în jur. Şi e frumos!

2014-02-03 10.19.38

2014-02-03 10.21.50   Copacul pe care îmi place să-l salut de fiecare dată când ajung în parc şi să-l pozez, căci îmi place mult de tot coroana lui evazată.

2014-02-03 10.21.55   Zăpada neatinsă de paşii oamenilor, ca un covor imaculat…

2014-02-03 10.25.08Şi copacii s-au îmbrăcat în alb, ca de sărbătoare!

2014-02-03 10.25.22

2014-02-03 10.25.33Abia dacă zăreşti câte un trecător pe alei…

2014-02-03 10.26.17Chiar dacă sunt curăţate de zăpadă, băncile din parc nu te mai îmbie la odihnă ca şi astă vară…

2014-02-03 10.27.16Foarte interesanţi aceşti copaci cu crengile lor aplecate spre pământ…

2014-02-03 10.27.24Şi brazii falnici, încărcaţi de omăt…

2014-02-03 10.29.17Chiar te întrebi unde este gălăgia veselă de astă vară?

2014-02-03 10.30.11Îmi place mult acest salcâm bătrân, care pare că arată trecătorilor cu crengile spre Turnul Chindiei…

2014-02-03 10.29.31Vechea Cetate domnească, acoperită de zăpadă…

2014-02-03 10.32.36Alb şi linişte…

Wordless Wednesday (CXLV)

 Istoria sub vremuri…

2014-02-04 12.37.52

2014-02-03 10.18.53

2014-02-03 10.20.43

2014-02-03 10.19.31

2014-02-03 10.32.29

2014-02-03 10.31.11

2014-02-03 10.30.27

2014-02-03 10.29.39“Miercurea fără cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen.

Să aveţi o iarnă cât mai frumoasă în continuare!  🙂

Sursa video aici.

Ţurţuri

2014-01-30 13.48.09   Ţurţurii de la streşini – adevărate sculpturi în gheaţă sau stalactite ale acoperişurilor. Îmi amintesc cum, în copilărie, îi rupeam, atunci când ajungeam la ei şi chiar îi ronţăiam, sperând că poate sunt şi gustoşi, pe cât de frumoşi erau. Acum mă mulţumesc să-i fotografiez şi să-i admir de departe. Fac şi ei parte din mulţimea frumuseţilor hibernale.

2014-01-30 13.48.18

2014-01-30 13.47.51

2014-02-03 09.40.21

2014-02-03 09.40.04

2014-02-03 10.43.29

01012011740

 

150220121884

300120121806    Sper că v-au aceşti ţurţuri adunaţi de mine de prin diverse locuri. Mai multe lucruri interesante şi imagini hibernale găsiţi la Iulisa, în rubrica  ღ Bună dimineata soare ღ.

    Să aveţi o nouă săptămână minunată! 🙂