Chiar dacă nu suntem fani ai iernii, nu putem să nu admirăm frumuseţea acesteia. Da, este o frumuseţe rece, îngheţată, dar nu mai puţin impresionantă decât a altor anotimpuri. Am tot „cules” imagini din parc, pe tot parcursul anului, dar imaginile hibernale sunt pur şi simplu fascinante, căci totul este parcă dintr-o lume de vis, de poveste. Întreaga natură înveşmântată în alb, totul în jur atât de pur, de imaculat, o lume albă şi parcă încremenită de gerul de afară. Te plimbi pe aceleaşi alei pe care ai mai fost de atâtea ori şi nu auzi în jur decât scârţâitul zăpezii sub paşii tăi. Este atâta linişte în jur. Şi e frumos!
Copacul pe care îmi place să-l salut de fiecare dată când ajung în parc şi să-l pozez, căci îmi place mult de tot coroana lui evazată.
Zăpada neatinsă de paşii oamenilor, ca un covor imaculat…
Şi copacii s-au îmbrăcat în alb, ca de sărbătoare!
Abia dacă zăreşti câte un trecător pe alei…
Chiar dacă sunt curăţate de zăpadă, băncile din parc nu te mai îmbie la odihnă ca şi astă vară…
Foarte interesanţi aceşti copaci cu crengile lor aplecate spre pământ…
Şi brazii falnici, încărcaţi de omăt…
Chiar te întrebi unde este gălăgia veselă de astă vară?
Îmi place mult acest salcâm bătrân, care pare că arată trecătorilor cu crengile spre Turnul Chindiei…
Vechea Cetate domnească, acoperită de zăpadă…
Alb şi linişte…
Lumea lui Alexandru 
Lasă un comentariu