Frumoasele de la mare… 
“Miercurea fără cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen. Vă doresc numai bine şi o zi de miercuri minunată! 🙂
Sursa video aici.
Wordless Wednesday (CLXX)
Revedere
Anul trecut vă povesteam cu emoţie despre prima întâlnire a Sarei cu marea. A fost dragoste la prima vedere! Nu doar că nu s-a speriat de imensitatea mării, dar era topită după bălăceală. Anul acesta, de cum a înţeles că ne pregătim de plecare la mare, a început să alerge prin casă şi să strige cu veselie: „la mare, la mare!” După care împrăştia prin casă jucăriile pentru plajă: lopăţele, forme, găletuşa, sita pentru nisip. Ne-am dat seama că prima impresie după întâlnirea de anul trecut cu marea a fost foarte puternică. Vă daţi seama ce emoţionantă a fost… revederea de anul acesta! De cum ne-am apropiat de plajă, iar albastrul mării a început să se zărească printre copaci, Sara a exclamat bucuroasă: „marea!” Primul lucru pe care l-a făcut pe plajă, a fost să meargă la mal şi să privească valurile care veneau lin spre picioruşele ei. Un chiot de bucurie a marcat această revedere emoţionantă. Ce a urmat… vă închipuiţi. Bălăceală multă, joacă în nisip şi întâlnirea cu alţi copii de pe plajă.
În locul cuvintelor, las imaginile să vorbească despre aceste momente atât de frumoase. 🙂
Ce plăcere să prindă apa mării cu mânuţele!
Bucuria este de nedescris! 🙂
Cu mare plăcere, muncind la nisip!
Sper că aţi remarcat ce frumos costum de baie are mica domnişoară!
Ups! M-aţi surprins fără costum! 🙂
Uf, scoicile astea!
Ce bine este în apă, cu tati, la cipa-cip! 🙂
O să vă mai povestim şi alte întâmplări de la mare. Până atunci, vă dorim o zi minunată! 🙂
Reflexii marine
Întâlnirea cu marea este întotdeauna o bucurie. Pentru noi, cei care locuim departe de ţărmul mării, este o adevărată sărbătoare când ajungem la mare. Sentimentul nemărginirii, care ne încearcă la privirea mării, este ceva unic. Întinderea nesfârşită de apă, care se uneşte cu imensitatea cerului – aşa ceva numai la mare poţi vedea.
Am cules şi anul acesta câteva imagini de la ţărmul Mării Negre. Vi le ofer cu drag pe toate! Nici nu ştii ce să fotografiezi mai întâi, căci o fotografie nu poate capta decât o mică parte din splendorile mării.
Să aveţi un weekend minunat! 🙂
Pe o stâncă de pe mal, am surprins acest ochios, privind şi el spre mare!
Reflexii în oglindă – o idee a lui SoriN.
Sursa video aici.
Wordless Wednesday (CLXIX)
Miracolul răsăritului… 
“Miercurea fără cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen. Să aveţi o zi de miercuri minunată! 🙂
Sursa video aici.
Wordless Wednesday (CLXVIII)
Frumuseţi ţepoase…
„Miercurea fără cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen. Vă doresc numai bine şi o zi de miercuri minunată! 🙂
Sursa video aici.
Printre amintiri…
Recunosc că sunt un mare nostalgic al vremurilor copilăriei. Îmi amintesc cu mult drag o mulţime de lucruri, întâmplări şi episoade din vremea copilăriei. Cea mai frumoasă perioadă din viaţa omului, vârsta inocenţei, a veseliei pure, a jocurilor, a poveştilor şi a descoperirilor fascinante. Mi-aş fi dorit să fi păstrat mai multe lucruri de atunci, dintre acele „comori” la care ţineam atât de mult. Dar timpul ne face să lăsăm în urmă nu doar acei ani frumoşi, ci şi lucrurile noastre dragi, pe care le-am preţuit din toată inima noastră.
La ultima noastră vizită la casa părintească, mama mea ne-a făcut o mare surpriză, căci din podul casei a scos o adevărată „comoară” de suflet pentru noi, copiii de odinioară: o cutie plină de jucăriile de atunci. Cele mai multe – ale fratelui meu mai mic, dar printre ele şi câteva de-ale mele. Ceea ce a mai reuşit să salveze dintre jucăriile noastre, pe care ni le-am lăsat moştenire de la unul la celălalt. Pline de praf, puţin ruginite şi decolorate de timp… Ne-am strâns în jurul lor cu bucurie, dar şi cu nostalgie în suflet. Au trecut atât de mulţi ani de atunci, când tare ne mai jucam cu aceste jucării şi născoceam o mulţime de scenarii… De data aceasta, copiii noştri s-au jucat cu ele, miraţi oarecum de aceste jucării vechi, multe dintre ele din tablă şi fără niciun fel de baterii sau circuite electronice, faţă de jucăriile de acum. Ne-am uitat la ei cu plăcere şi parcă ne-am revăzut pe noi înşine, când ne jucam împreună, în casă sau în curte sau cu ceilalţi copii de pe strada noastră. Iar mama, stând deoparte, ne privea pe toţi – copii şi nepoţi – cu atâta emoţie, dar şi cu bucurie în suflet… Pentru câteva clipe, am fost iarăşi copiii de odinioară…
Amintiri…. amintiri…
Copiii copiilor de odinioară…
„Frumuseţile” grădinii
Nu doar frumuseţile consacrate ale grădinii, „vedetele” binecunoscute şi apreciate, merită admiraţia noastră, ci şi „florile” pe care nu le vom vedea niciodată în vaze, ci mai degrabă în… oala cu mâncare! Mărarul, leuşteanul, pătrunjelul, ceapa – sunt „frumuseţi” deosebit de apreciate în mâncăruri. Exact ca în povestea cu „sarea în bucate„, fără aceste flori nu se poate la bucătărie. Aşa că le-am cules şi le-am adus aici, pentru ca să le admirăm şi pe ele, cu toată preţuirea. Precum se vede, până şi gâzele le admiră din plin!
Vă doresc să aveţi un sfârşit de săptămână cât mai frumos! 🙂
Wordless Wednesday (CLXVII)
Ciulinii Bărăganului…
Miercurea fără cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen. Vă doresc o zi de miercuri minunată! 🙂
Sursa video aici.
Răţuştele
Cât sunt de minunate şi de drăgălaşe micile vietăţi din ogradă! În fiecare an, noi vieţi răsar în rândul orătăniilor şi de fiecare dată de bucurăm de prezenţa lor veselă. Vă daţi seama, cu cât mai mare este bucuria unui pui de om, atunci când vede micile ghemotoace de puf, piuind zgomotos, atunci când copilul vrea să le prindă. Astăzi vă arăt aici întâlnirea Sarei cu micile răţuşte din curtea bunicilor. Ce bucurie pe ea când a văzut o mică măcănitoare pufoasă, dar tare speriată când a fost luată de lângă mămica ei.
Aici trebuie să vă mai spun ceva de tot hazul: întrucât numai o raţă a vrut să clocească, mama mea a pus altă serie de ouă la o… găină, care a clocit cu devotament ouăle şi are aşa o grijă mare de puii ei, chiar dacă sunt… răţuşte şi nu pui de găină! Ba chiar se mai zburleşte şi la raţa care este mama celuilalt grup, de teamă să nu-i fure odoarele măcănitoare! 🙂 Una peste alta, cu toate micile conflicte dintre specii, fac împreună o familie frumoasă.
Mama-raţă şi mama-găină, împreună cu puii lor!
Măcăneţele!
– Nici nu ştiţi ce frică îmi este!
Una mai emoţionată decât cealaltă. Dar bucuroase de cunoştinţă! 🙂
Apus de soare peste Bărăgan…
După o zi călduroasă de vară, când soarele a înfierbântat bine toată natura, amurgul zilei este un moment atât de frumos şi de liniştit. Soarele ce alunecă uşor pe bolta cerului, spre linia orizontului, lumina ce se împuţinează, lăsând loc întunericului nopţii, răcoarea plăcută care alungă arşiţa zilei şi mai ales liniştea care se aşterne peste toate, ca o vrajă… Dacă am putea să ne oprim din drumul nostru şi să admirăm acest minunat spectacol….
De data aceasta, am ales apusul soarelui de pe nesfârşitele întinderi ale Câmpiei Bărăganului…
Reflexii în oglindă – o idee a lui SoriN. Să aveţi un weekend minunat! 🙂
Sursa video aici.
Lumea lui Alexandru 