Printre amintiri…

DSC06103   Recunosc că sunt un mare nostalgic al vremurilor copilăriei. Îmi amintesc cu mult drag o mulţime de lucruri, întâmplări şi episoade din vremea copilăriei. Cea mai frumoasă perioadă din viaţa omului, vârsta inocenţei, a veseliei pure, a jocurilor, a poveştilor şi a descoperirilor fascinante. Mi-aş fi dorit să fi păstrat mai multe lucruri de atunci, dintre acele „comori” la care ţineam atât de mult.  Dar timpul ne face să lăsăm în urmă nu doar acei ani frumoşi, ci şi lucrurile noastre dragi, pe care le-am preţuit din toată inima noastră.

   La ultima noastră vizită la casa părintească, mama mea ne-a făcut o mare surpriză, căci din podul casei a scos o adevărată „comoară” de suflet pentru noi, copiii de odinioară: o cutie plină de jucăriile de atunci. Cele mai multe – ale fratelui meu mai mic, dar printre ele şi câteva de-ale mele. Ceea ce a mai reuşit să salveze dintre jucăriile noastre, pe care ni le-am lăsat moştenire de la unul la celălalt. Pline de praf, puţin ruginite şi decolorate de timp… Ne-am strâns în jurul lor cu bucurie, dar şi cu nostalgie în suflet.  Au trecut atât de mulţi ani de atunci, când tare ne mai jucam cu aceste jucării şi născoceam o mulţime de scenarii… De data aceasta, copiii noştri s-au jucat cu ele, miraţi oarecum de aceste jucării vechi, multe dintre ele din tablă şi fără niciun fel de baterii sau circuite electronice, faţă de jucăriile de acum. Ne-am uitat la ei cu plăcere şi parcă ne-am revăzut pe noi înşine, când ne jucam împreună, în casă sau în curte sau cu ceilalţi copii de pe strada noastră. Iar mama, stând deoparte, ne privea pe toţi – copii şi nepoţi – cu atâta emoţie, dar şi cu bucurie în suflet… Pentru câteva clipe, am fost iarăşi copiii de odinioară…

   Amintiri…. amintiri…

DSC06102

DSC06104

Copiii copiilor de odinioară…

DSC06101

DSC06127