Printre amintiri…

DSC06103   Recunosc că sunt un mare nostalgic al vremurilor copilăriei. Îmi amintesc cu mult drag o mulţime de lucruri, întâmplări şi episoade din vremea copilăriei. Cea mai frumoasă perioadă din viaţa omului, vârsta inocenţei, a veseliei pure, a jocurilor, a poveştilor şi a descoperirilor fascinante. Mi-aş fi dorit să fi păstrat mai multe lucruri de atunci, dintre acele „comori” la care ţineam atât de mult.  Dar timpul ne face să lăsăm în urmă nu doar acei ani frumoşi, ci şi lucrurile noastre dragi, pe care le-am preţuit din toată inima noastră.

   La ultima noastră vizită la casa părintească, mama mea ne-a făcut o mare surpriză, căci din podul casei a scos o adevărată „comoară” de suflet pentru noi, copiii de odinioară: o cutie plină de jucăriile de atunci. Cele mai multe – ale fratelui meu mai mic, dar printre ele şi câteva de-ale mele. Ceea ce a mai reuşit să salveze dintre jucăriile noastre, pe care ni le-am lăsat moştenire de la unul la celălalt. Pline de praf, puţin ruginite şi decolorate de timp… Ne-am strâns în jurul lor cu bucurie, dar şi cu nostalgie în suflet.  Au trecut atât de mulţi ani de atunci, când tare ne mai jucam cu aceste jucării şi născoceam o mulţime de scenarii… De data aceasta, copiii noştri s-au jucat cu ele, miraţi oarecum de aceste jucării vechi, multe dintre ele din tablă şi fără niciun fel de baterii sau circuite electronice, faţă de jucăriile de acum. Ne-am uitat la ei cu plăcere şi parcă ne-am revăzut pe noi înşine, când ne jucam împreună, în casă sau în curte sau cu ceilalţi copii de pe strada noastră. Iar mama, stând deoparte, ne privea pe toţi – copii şi nepoţi – cu atâta emoţie, dar şi cu bucurie în suflet… Pentru câteva clipe, am fost iarăşi copiii de odinioară…

   Amintiri…. amintiri…

DSC06102

DSC06104

Copiii copiilor de odinioară…

DSC06101

DSC06127

Anunțuri

The URI to TrackBack this entry is: https://alexandrone.wordpress.com/2014/07/13/printre-amintiri/trackback/

RSS feed for comments on this post.

31 comentariiLasă un comentariu

  1. Ce frumos 🙂 Nu esti doar tu nostalgic 🙂 cred ca pe toti ne mai ia asa cate un dor… Toate cele bune va doresc… tie si familiei tale.

    Apreciază

    • # Mulţumesc frumos, dragă Adrian! Vederea acelor jucării de demult, mi-a stârnit atâtea amintiri…
      O duminică frumoasă, ţie şi celor dragi! 🙂

      Apreciază

  2. Cu asemenea amintiri de neuitat, ne înduioșezi pe toți, dragă prietene, și ne faci să fim din nou copii, măcar pentru câteva clipe. Ceea ce e minunat, pentru că fiecare din noi are această coardă sensibilă în suflet.
    O duminică deosebită, îți urez, Alex! 🙂

    Apreciază

    • # Îţi mulţumesc din suflet, dragă Petru, pentru cuvintele frumoase. Bine ai zis despre acea coardă sensibilă pe care o purtăm în suflet.
      Şi eu îţi doresc o duminică frumoasă! 🙂

      Apreciază

  3. Ce bine, ca mama ta nu s-a grabit sa arunce jucariile vechi 🙂 Cat despre nostalgie … acum m-a atins si pe mine …
    O duminica placuta, Alex !

    Apreciază

    • # Sărut mâna, dragă Dani! Este bine să mai păstrăm şi astfel de amintiri, care să ne bucure…
      Numai bine să fie şi la voi! 🙂

      Apreciază

  4. Cum să nu devii nostalgic ! Privind jucăriile ce ţi-au adus atâta bucurie cândva, amintirile năvălesc asemeni unei avalanşe şi te copleşesc într-o dulce visare. Copiii fii sigur că s-au bucurat de ele ca de nişte jucării noi pentru ei, fiindcă imaginaţia lor se aprinde atât de uşor şi le găsesc utilitatea în jocul lor, încât nici nu sesizează că acele lucruşoare sunt „bătrâne”! Ba mai mult, faptul că au fost ale lui tati, le dă un plus de farmec şi un prilej de a cere să li se povestească totul în legătură cu ele.

    Apreciază

    • # Sărut mâna, doamna Aurora! Ce frumos aţi descris sentimentele care ne-au încercat pe toţi în acele momente. Am retrăit clipele când ne jucam, ca nişte copii, cu acele jucării simple, dar pe care le-am preţuit mult. Şi micuţii de acum s-au jucat cu ele, chiar dacă nu erau la fel de arătoase ca ale lor. Dar tot jucării sunt!
      Vă dorim numai bine şi zile frumoase alături de cei dragi! 🙂

      Apreciază

  5. ce frumoooooos! si eu am avut un mielut de acela :))
    Cat de fericita este Sara! Mama ta este o adevarata comoara!
    sper ca si fetele mele se vor bucura asa precum tu, pentru ca si eu am doi saci mari cu jucariile lor preferate, pus la pastrare pentru vremea când ele vor deveni mamici. ☺
    O duminica minunata, Alex draga!

    Apreciază

    • # Sărut mâna, dragă Carmen! Mă bucur că ţi-au plăcut postarea, jucăriile, amintirile…Mieluţul îl am de când eram mic de tot. Este dintre primile mele jucării. Cât m-am bucurat să le revăd acum, mulţumită mamei! Sunt sigur că şi fetele tale se vor bucura nespus, atunci când se vor reîntâlni cu jucăriile copilăriei, bine păstrate de mama lor iubitoare.
      Să aveţi cu toţi o săptămână minunată! 🙂

      Apreciază

  6. Reblogged this on Ultima singuratate and commented:
    Copilaria…cine a avut parte de ea,nu numai ca varsta biologica este comoara noastra cea mai de pret…ea ne formeaza in adultul matur…si uneori ne reintoarcem la ea,tarziu…cand viata nu mai are cu ce sa ne incante!

    Apreciază

    • # Foarte adevărat! Copilăria rămâne cel mai frumos „refugiu” al oamenilor.
      O zi frumoasă! 🙂

      Apreciază

  7. ceva in genul elefantelului cu roticele era un cal, rosu tot pe roti! mi-l amintesc din copilarie… 🙂
    pitica pare fascinata… 🙂

    Apreciază

    • # Ha, ha! Cine nu ţine minte „faimoşii” căluţi cabraţi. Cred că am avut şi aşa ceva, dar nu toate jucăriile au scăpat de fratele meu „meşteritor”. Iar Sara… a fost tare curioasă de aceste jucării vechi.
      Să ai o săptămână frumoasă, dragă Geanina! 🙂

      Apreciază

  8. ce ne-am face fără amintiri…? 🙂

    Apreciază

    • # Chiar aşa, dragă Oana! Ele sunt „comorile” noastre de suflet.
      Numai bine şi zile frumoase îţi doresc! 🙂

      Apreciază

  9. m-a emotionat teribil postarea ta draga Alex…pentru mine nu doar jucariile dar si mama sunt o amintire, de aceea te fericesc pentru ca timpul va da posibilitatea sa va bucurati de amintiri cu totii, impreuna…
    am avut si eu un mielut asa ca al tau si fratii mei avioane asemanatoare cu ce vad la tine…
    imi amintesc de papusi care erau departe de Barbi cele de azi dar pentru mine aveau cel mai mununat par blond 🙂
    sa ramai mereu omul cald care esti, draga Alex!

    Apreciază

    • # Sărut mâna, dragă Pandhora! Ai dreptate, suntem nişte norocoşi şi-i mulţumim lui Dmnezeu pentru asta.
      Chiar dacă nu erau cele mai frumoase jucării (faţă de minunăţiile de azi!), ne-au bucurat mult copilăria. Văd că mieluţul alb a fost „vedetă” pentru mulţi copii de odinioară. Iar de păpuşi…îmi amintesc de la sora mea.
      Îţi mulţumesc mult pentru gândurile bune. Numai bine şi ţie şi o săptămână minunată! 🙂

      Apreciază

  10. Cred că, comoara de suflet, pe care a păstrat-o cu atâta dragoste şi bucurie, mămica ta, ţi-a trezit amintirile cele mai frumoase ale copilăriei tale şi-ai retrăit cu mult drag toate acele momente. Este minunat când propriul tău copilaş, se poate juca cu jucăriile cu care te-ai jucat tu când erai de vârsta lui. Ai fost un copil tare cuminte, Alex, de ţi-ai îngrijit aşa bine jucăriile, căci sunt copii, care, cât ai clipi, din jucărie nouă, face un rebut. Cred că micuţa Sara, cu toate că sunt convinsă că are o mulţime de jucării noi, a fost fascinată şi curioasă de jucăriile cu care te jucai tu odată. E atât de frumoasă scumpa de ea dragă!
    Aşa tare m-a bucurat şi emoţionat postarea ta.
    O seară minunată îţi doresc, Alex şi-o nouă săptămână numai cu bucurii! 🙂

    Apreciază

    • # Sărut mâna, dragă Ştefania! Aşa este, revederea cu jucăriile de odinioară m-a emoţionat mult. A fost un fel de „arc peste timp”. Într-adevăr, eu aveam mare grijă de jucării, dar frăţiorul mai mic mi-a mai „meşterit” dintre ele, aşa că numai o parte dintre ele au mai ajuns la Sara şi la verişorul Nicolas.
      Mă bucur că ţi-a plăcut postarea. Îţi doresc o săptămână frumoasă! 🙂

      Apreciază

  11. Mie imi provoava multa nostalgie si o stare de regret cand mai dau peste asemenea amintiri.Norocul meu ca nu mai am decat cateva.Tu le consideri altfel ,pentru ca esti in sanul familiei reunite.Eu nu mai am decat copii si asta e motivul.Sanatate si o saptamana buna!

    Apreciază

    • # Vă înţeleg de ce vorbiţi de regrete… Vine o vreme, pentru fiecare, când ne rămân doar amintirile despre cei dragi… Şi eu m-am gândit la bunicii mei, lângă care am crescut şi nu mai sunt demult. Jucăriile acelea îi „ştiau” şi pe dânşii…
      Să aveţi o săptămână frumoasă! 🙂

      Apreciază

  12. Si Razvan s-a jucat cu ele cand era mititel. Masinutele din tabla au fost fascinante pentru ele. Iar Ionica fotbalistul a fost printre preferatii lui din sacul cu jucariile noastre.

    Apreciază

  13. Frumoase si dragi amintiri!
    O seara linistita!

    Apreciază

  14. Minunată surpriză, felicitări mamei pentru inspirația de a păstra jucăriile voastre din copilărie. Iată un alt avantaj al ”casei pe pământ”, poți păstra timp îndelungat niște lucruri fără să te incomodeze, ceea ce e foarte greu de făcut la bloc.

    Apreciază

  15. Puțini dintre copiii de azi știu ce e aceea o jucărie de pe vremuri… Nici eu nu cred că am văzut vreuna, în afară de păpușile din fulare pe care mi le făcea bunica mea când eram mică!:)

    Apreciază

  16. Exceptional! Si eu am pastrat cateva jucarii din copilarie. 🙂

    Apreciază

  17. 🙂 Alex, ati avut o multime de jucarii. Noi, eu si sora mea, imi dau acum seama ca am avut foarte putine. Dar si la noi au supravietuit cam toate, le avem prin casa, pe ici, pe colo. Desigur ca la fel ca in cazul tau, si pe mine ma apuca unele nostalgii cand dau de ele. E firesc 🙂
    Sara a crescut si mai mult 🙂 E o dulce.

    Apreciază

    • # Sărut mâna, dragă Elly! Mă bucur mult de vizita ta. Într-adevăr, am avut multe jucării, căci eram trei copii. Nu erau cine ştie ce, faţă de jucăriile de acum, atât de complicate şi electronizate, dar noi ne bucuram mult de ele, împreună. Nu au mai rămas decât acestea pe care ni le-a păstrat mama. Şi cât ne-am bucurat să le revedem…
      Iar Sara…creşte văzând cu ochii.
      Îţi doresc numai bine şi zile frumoase! 🙂

      Apreciază

  18. Cred că pe toţi ne apucă dorul de anii copilăriei mai târziu sau mai devreme. Nu mai am jucării din vremea aceea, dar am alte lucruşoare care mă fascinează: o bilă de piatră de la numărătoarea mea, penarul din lemn, multe cărţi din colecţia „traista cu poveşti”. Pe de altă parte am început să adun sau să fotografiez tot felul de lucruri vechi, pe care le ador. Trebuie să ne învăţăm copiii şi nepoţii să-şi păstreze din lucruri, dar cel mai important este să învăţăm noi, ca societate, să ne apreciem trecutul, să-l conservăm ca să-l lăsăm generaţiilor următoare. Trecutul reprezintă rădăcinile lor, ori fără rădăcini… Să ai o zi bună!

    Apreciază

    • # Mulţumesc mult pentru frumosul comentariu. Cred că fiecare dintre noi păstrăm cu grijă câte ceva, mici lucruri care ne leagă de anii frumoşi ai copilăriei. Pentru noi, pentru sufletul nostru, dar şi cu gândul de a le arăta cândva micuţilor noştri.
      Bine ai zis că trebuie să-i învăţăm pe copii să preţuiască trecutul cu valorile şi comorile lui. Ei trebuie să-şi cunoască bine rădăcinile!
      O duminică frumoasă îţi doresc şi eu! 🙂

      Apreciază


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: