Toamna cea bogată, la cules de vii…
“Miercurea fără cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen.
Vă doresc să vă bucuraţi de o toamnă frumoasă în continuare! 🙂
Reclame
Pofticioasa
Cât de drăgălaşi sunt micuţii, atunci când savurează „ceva bun” şi o fac cu toată plăcerea. Ce mai contează că la guriţa lor rămân multe urme ale festinului? Important este că au mâncat cu poftă ceea ce le-a plăcut. Şi că au mai descoperit ceva bun, după care să spună cu satisfacţie: „i dilicios, tati”! 🙂
Şi, pentru că nu am reuşit să postez aceste fotografii din vremea cireşelor, o fac acum, la vremea toamnei. 🙂
– Frumoşi cercei, nu-i aşa?
Bune de mâncat, dar şi de jucat!
Să aveţi un weekend minunat! 🙂
Wordless Wednesday (CLXXVIII)
Frumoasele toamnei!
“Miercurea fără cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen.
Vă doresc o toamnă frumoasă în continuare! 🙂
Bogăţiile toamnei
Suntem în plină toamnă, iar asta se simte la tot pasul şi în tot ceea ce facem. Pământul îşi oferă din plin roadele sale, iar oamenii le culeg cu bucurie, ca o încununare a muncii lor. În văzduh se simte aroma fructelor de toamnă, a strugurilor din vii, a porumbului proaspăt cules, a legumelor de tot felul de prin grădini. Pe câmpuri trebăluiesc mulţi oameni, cu glasuri vesele, strângând bogăţiile pământului. Din bucătăriile gospodinelor se înalţă îmbietoare miresmele grozave ale bunătăţilor pregătite pentru iarnă, care vor umple cămările. Este toamnă şi este frumos. Un anotimp al roadelor, al muncii şi al bucuriei!
Vă ofer cu drag dintre cele ce le-am „cules” şi eu, în această toamnă… 🙂
Să aveţi o toamnă frumoasă în continuare! 🙂
Lumea veseliei
Copiii sunt cei mai fericiţi atunci când vin comediile în oraş, la diferite prilejuri. Cum ar fi… Zilele oraşului. Dorind să vizitezi tarabele şi noutăţile, degeaba cauţi să convingi piticul că o să mai venim pe aici şi că sigur se va mai da şi în alte comedii şi carusele. El vrea una şi bună: să se dea acum şi aici în maşinuţele şi trenuleţele frumos colorate! Şi… n-ai ce face, căci altfel ai parte de un veritabil concert de plânsete, ceea ce nu este de dorit. Aşa că… hai la drum cu trenuleţul, micuţă prinţesă! 🙂
În drum spre casă, după multe negocieri, am făcut o mică oprire şi la acest… elicopter! Păi se putea să-l ocolim? 😀
Ce vârstă minunată! Priviţi bucuria copilăriei.
Wordless Wednesday (CLXXVII)
Urecheatul…
“Miercurea fără cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen.
Să aveţi o zi de miercuri frumoasă! 🙂
Familia Ham-ham
V-am tot povestit pe aici despre numeroasa familie căţelească din curtea părinţilor mei, mari iubitori de animale. Pe lângă cei din ogradă, fiecare cu postul şi cu misiunea sa de pază, mai sunt şi cei de la poartă, bieţi maidanezi pripăşiţi pe lângă vechea „epavă” de maşină a tatălui meu, pe care tot speră că o va duce la celebrul program „rabla”. De mers, nu mai merge săraca, dar este tare bună pentru căţeluşii pripăşiţi pe sub ea, care păzesc bine intrarea în curte şi îşi primesc pentru asta răsplata din plin. Fiind rost de mâncare, nu mai pleacă de acolo, aşa că ei sunt echipa din exterior pentru paza curţii. Când cineva îşi exprimă dorinţa de a adopta un câine, are de unde alege, iar mama îi plasează cu bucurie la oameni buni şi primitori. Din păcate, atunci când a început agresiva campanie împotriva maidanezilor, oameni de bine din zonă, au găsit de cuviinţă să-i otrăvească pe unii dintre ei, deşi nu deranjau pe nimeni, cu nimic. Unii au reuşit să scape şi şi-au reluat misiunea de pază, la poarta curţii, după ce a trecut… urgia.
Într-o zi, una dintre căţeluşele maidaneze a venit de undeva însoţită de cinci căţeluşi tare drăgălaşi. Cred că le-a explicat că acest loc este unul bun, unde pot să primească îngrijire. La început au fost tare sfioşi, apoi au ieşit cu îndrăzneală afară, lătrând cu voci subţirele şi vesele. Până seara, doi dintre ei au fost deja adoptaţi, urmând să fie plasaţi şi ceilalţi, căci doritori s-au găsit. I-am fotografiat, atât cât mi-au permis ei, căci sunt iuţi ca nişte zvârlugi. Sper să crească mari şi să-i bucure pe cei care s-au îndurat de aceste sufleţele mici şi drăgălaşe.
– Cine-i mic şi bea lăptic? 🙂
– Suntem mici, dar am învăţat să lătrăm!
El este Bobiţă, căţelul salvat anul trecut, mare „degustător de apă” (dacă-l mai ţineţi minte). Acum s-a făcut mare dulău şi-i cam place să „capseze” vizitatorii, aşa că, pe timpul zile stă legat. Aici îşi arată „zâmbetul cu dinţi” din dotare. 😀
Bobiţă şi Lizica – prietena lui cea mai bună, care patrulează prin toată curtea cu o viteză ameţitoare. Iar la lătrat…. este mai gălăgioasă decât sirena Poliţiei!
Parcă ar cânta la fluier! Ei, roade şi el un băţ, în joacă! 🙂
Uriaşul Lulu – şi el adoptat de pe stradă. Un câine serios, care latră rar şi gros şi care are o forţă de temut. Dar este cel mai recunoscător câine din lume, căci nu uită că a fost salvat de la moarte, de pe stradă.
Seniorul Ţuchi – marele şef de haită al curţii, despre care am să vă scriu mai multe altă dată, căci a împlinit deja 14 ani de când slujeşte familia noastră cu toată dragostea lui de căţel. Este sufletul întregii curţi şi toată lumea îl iubeşte. Un câine deosebit de bun şi devotat.
Promit să vă mai scriu despre câinii părinţilor mei. Nu este zi în care ei să nu aducă bucurie în sufletele celor care au ales să-i iubească şi să-i îngrijească. Ce-ar fi lumea aceasta fără aceste fiinţe minunate? Avem nevoie de aceste vietăţi, care ne fac viaţa mai frumoasă.
Să aveţi o săptămână cât mai bună! 🙂
Wordless Wednesday (CLXXVI)
„Masterchef(a)”! 🙂
“Miercurea fără cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen.
Vă doresc o zi de miercuri frumoasă şi senină! 🙂
Gata de plimbare!
Au micuţii ăştia un talent grozav de a crea situaţii amuzante, care te înveselesc mult de tot. În inocenţa lor, ei cred că anumite lucruri se fac aşa, cum ai bate din palme. Pregătirile cu care cei mari zăbovesc atât de mult, se reduc la copii la doar câteva gesturi sa alegeri simple. Aşa şi cu sara. Când a auzit că ne pregătim de plimbare, şi-a pus repede rucsăcelul cu Minnie – cadou de la bunica – şi o şapcă de-a lui mami. În maieu şi chiloţei, ea era gata de drum, ba chiar s-a încruntat puţin (precum se vede) când a văzut că noi nu eram gata. Iar astfel de momente sunt în fiecare zi. Ca să nu mai zic că au început deja preferinţele pentru anumite hăinuţe sau pantofiori. Deh, pretenţii de domnişoară! 🙂
Este minunată vârsta copilăriei!
– Eu am plecat cu maşinuţa! Şi mi-am luat şi căţelul cu mine. Pa! 🙂
Reflexii… – o idee a lui SoriN.
Vă doresc zile frumoase şi vesele! 🙂
Wordless Wednesday (CLXXV)
Plimbăreaţa…
“Miercurea fără cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen.
Vă doresc o zi de miercuri frumoasă şi veselă! 🙂
