Wordless Wednesday (CLXXVII)

Urecheatul…

DSC06596

DSC06597

DSC06598

DSC06594“Miercurea fără cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen.

Să aveţi o zi de miercuri frumoasă! 🙂

Anunțuri

The URI to TrackBack this entry is: https://alexandrone.wordpress.com/2014/09/16/wordless-wednesday-clxxvii/trackback/

RSS feed for comments on this post.

40 comentariiLasă un comentariu

  1. E drăguț măgărușul și mie îmi plac tare 🙂
    Miercurea să-ți fie plăcută 🙂 !

    Apreciază

    • # Cui ar putea să nu-i placă aceşti simpatici urecheaţi?
      Şi eu îţi doresc numai bine! 🙂

      Apreciază

  2. oooo….nu ai idee cat de dragi imi sunt magarusii…
    sunt atat de blanzi si stoici 🙂
    cand eram mica si plecam prin tara cu bunicii mei, imi placea sa numar cati magari (veritabili) intalneam in drumurile noastre :))

    Apreciază

    • # Îmi închipui ce plăcută era plimbarea, după ce adunai numeroase întâlniri cu urecheaţi. Sunt, într-adevăr, foarte simpatici. La bunicii mei, în sat, vedeam mulţi măgari, în anii copilăriei. Acum snt foarte puţini. M-am şi mirat când l-am văzut pe acesta.
      Numai bine, dragă Pandhora! 🙂

      Apreciază

  3. Bună dimineața !
    Am venit să trag măgarul de urechi. Să ai o noapte liniștită și faină.

    Apreciază

    • # Ha, ha! La ce urechi mari are, avem de ce să tragem! 😀
      Noapte liniştită, Abbilbal!

      Apreciază

  4. E un dragut! Intotdeauna mi-a fost mila de magarusi, mi se pare ca sunt incarcati cu poveri mult prea grele pentru statura lor!
    Numai bine iti doresc!

    Apreciază

    • # Într-adevăr, ei sunt mai mereu oropsiţi cu munci grele, deşi sunt mult mai mici decât caii.
      Mă bucur că ţi-a plăcut „urechilă”.
      Numai bine îţi doresc şi eu! 🙂

      Apreciază

  5. Ce simpatic este urecheatul acesta! De multă vreme nu am mai văzut un măgăruş şi nici o căruţă. Imaginile acestea drăguţe mi-au amintit de orele de română din generală şi de Dobrogea, Dobrogea.
    Happy WW, Alex!

    Apreciază

    • # Au cam dispărut măgăruşii din peisajul rural românesc. Într-adevăr, Dobrogea era plină de măgăruşi. Nu ştiu acum dacă mai sunt, ca odinioară. Multe s-au schimbat prin satele româneşti…
      Numai bine şi zile frumoase, Mihaela! 🙂

      Apreciază

  6. Și mie îmi plac măgărușii. N-am înțeles niciodată de ce se spune despre ei că sunt încăpățânați. Poate neînțeleși, uneori!
    O zi plină de frumuseți îți doresc, Alex! 🙂

    Apreciază

    • # He, he! Nici nu ai idee ce căpoşi pot fi uneori! M-a trimis odată bunicul meu la un vecin, care avea un măgar. Îi trebuia pentru o treabă, dar eu n-am reuşit să-l conving să se urnească din loc. Nu voia şi… pace! Dar tot simpatici rămân, dragii de ei.
      Numai bine şi zile frumoase îţi doresc, dragă Petru! 🙂

      Apreciază

  7. Dacă ar putea, multe ar povesti! 🙂
    Chiar și despre oameni ….

    Apreciază

    • # Ha, ha! Aşa este, la câţi… „măgari” cu două picioare au văzut în viaţa lor… 😀

      Apreciază

  8. Sărăcuțul urecheat, ce de-a ciulini avea în ureche… Tare simpatici sunt măgărușii ! 🙂

    Happy WW, Alex !

    Apreciază

    • # He, he, a băgat el capul printre ciulinii Bărăganului şi s-au agăţat câţiva în urechile lui mari. 🙂
      Numai bine să vă fie, doamna Zina! 🙂

      Apreciază

      • Urechile sunt farmecul lui, de altfel ! 😀

        Apreciază

      • # Aşa este! O zi frumoasă, doamna Zina! 🙂

        Apreciază

  9. Hm … mie mi-e frica de magari, chiar mai frica decat imi e de cai …
    zi frumoasa iti doresc!

    Apreciază

    • # Sunt mult mai paşnici decât „nervoşii” cai. Şi le place să fie scărpinaţi pe urechi! 😀
      Numai bine şi ţie, Maria!

      Apreciază

  10. Ce simpatic este! Minunate fotografii ai reusit, Alex draga 🙂 ce de ciulini are magarusul pe urechi 🙂 🙂 🙂
    Happy WW!

    Apreciază

    • # Sărut mâna, dragă Carmen! Mă bucur că ţi-a plăcut „urechilă”. Are ciulini prin urechi, căci doar este…măgar din Bărăgan – patria ciulinilor! 😀 Nu prea se sinchisea el de ei şi nici nu m-a lăsat să mă apropii de „podoabele” lui capilare.
      Îţi doresc numai zile frumoase!

      Apreciază

  11. ce fatuca are!!! e superb!:)
    ciulinii aia nu-l deranjeaza oare?

    Apreciază

    • # Nu se sinchisea el de câţiva ciulini. Pentru faţa lui simpatică l-am fotografiat şi l-am adus aici.
      Numai bine, dragă Geanina! 🙂

      Apreciază

  12. Este simpatic foc, urecheatul. Doamne, acum îmi amintesc câte măgării :lol:, mai făcea, frate-meu, (mic fiind nu mai ştiu câţi ani avea) cu măgarul nostru împreună cu câţiva copii de pe uliţa noastră. Până şi plug i-a pus la măgar, aşa cum l-a văzut pe bunicu că ară cu caii, şi-a arat o brazdă de toată frumuseţea pe mijlocul starurilor din grădină, cu ceapă, usturoi, morcovi, pătrunjel,…
    Ce-a urma când i-a fost descoperită fapta, îţi închipui? Da’ pedeapsa pentru el, nu era un leac, a mai făcut destule. Acum că nu mai este, mă bucur că a făcut tot ce-a vrut, adevărul e că, era şi foarte răsfăţat şi multe i s-au acceptat, pe motiv că este mic. Uite când s-a cuminţit şi-a terminat Academia Militară, a plecat pe tărâmul eternităţii.

    Zile frumoase îţi doresc, Alex şi numai bucurii! 🙂

    Apreciază

    • # Sărut mâna, dragă Ştefania! Îţi mulţumesc pentru amintirile pe care ni le-au împărtăşit aici. Mă bucur că pozele mele ţi le-au prilejuit. Fratele tău a fost un mare năzdrăvan în vremea copilăriei. Sunt convins că iubea mult pe „urechilă”, de-l atrăgea şi pe el în năzbâtiile lui de copil.
      Dumnezeu să-l odihnească în pace! Îmi pare rău pentru pierderea lui…
      Numai bine şi ţie şi o toamnă frumoasă în continuare. 🙂

      Apreciază

  13. Un urecheat simpatic si bland.Seara buna!

    Apreciază

    • # Aşa este! A stat să-l pozez, fără să se agite, aşa cum mă temeam.
      Îţi doresc zile frumoase şi vesele! 🙂

      Apreciază

  14. Cata seninatate intr-un „urecheat”!

    Apreciază

    • # N-are el nicio treabă. Viaţă de…măgar! 😀

      Apreciază

  15. Frumoase amintiri din viata de la tara!
    Multe salutari !

    Apreciază

    • # Facem ce facem şi ne întoarcem acolo unde ne sunt rădăcinile.
      Te salut cu drag, Sorin! 🙂

      Apreciază

  16. E tare dragut magarusul!
    O toamna frumoasa va doresc!

    Apreciază

    • # Sărut mâna, dragă Iulisa! O toamnă frumoasă îţi doresc şi eu! 🙂

      Apreciază

  17. L-as rasfata pe post de magarus de companie :).

    Apreciază

    • #Pentru că sunt într-adevăr simpatici.
      Un weekend cât mai frumos! 🙂

      Apreciază

  18. Minunate făpturi! Când băiatul meu cel mic era mai „mic”, a întâlnit pe drum o turmă de oi, asta fiind pe o şosea, într-un oraş, şi pe lângă oi era şi o măgăriţă pe care o chema Mariţa. Băiatul meu s-a băgat între oi, spre disperarea ciobanilor, care nu înţelegeau ce caută un băiat de oraş între oi, să se împuţească, cum spuneau ei. Iar el le-a răspuns: este cel mai frumos parfum din lume!

    Apreciază

    • # Ha, ha! Tare simpatic băiatul tău. Dacă el aprecia „mireasma” olilor, cum să-l mai contrazici? Ştiu ei, copiii, atunci când fac o alegere, de ce zic aşa.
      Numai bine şi zile de toamnă cât mai frumoasă! 🙂

      Apreciat de 1 persoană


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: