Ştim cu toţi zicala: „toamna se numără bobocii”. O vreme a bilanţului, a roadelor. Dar e valabilă şi în sensul direct, dacă e să privim cu atenţie prin ograda păsărilor. Nu mică mi-a fost mirarea să văd într-un colţ, speriate şi strânse una într-alta, patru răţuşte mititele şi drăgălaşe. Imediat a apărut zburlită foc şi mama-raţă, gata să-şi apere odoarele dragi. Pentru că astă primăvară nu a reuşit să clocească, s-a gândit ea că n-ar fi rău nici mai târziu, aşa că a apărut prin curte, din senin, cu patru bobocei pufoşi şi frumuşei. Mama-raţă a clocit singură patru ouşoare, fără să ştie nimeni de ea. Ce surpriză mare a fost atunci când a apărut prin curte cu ghemotoacele pufoase. Până când va veni frigul, trebuie să-şi crească copiii şi să-i pregătească de iarnă. Ştie ea foarte bine cum este misiunea de mamă. 🙂
Şi un cântecel preferat de-al Sarei:
Vă doresc un sfârşit de săptămână cât mai frumos! 🙂
Foarte frumoase sunt rățuștele tale, ivite din senin! Poate că și rățoiul le-a transmis din genele lui. Melodia Sarei completează un tablou drăgălaș!
Să-ți fie sfârșitul de săptămână luminat și blând, Alex! 🙂
ApreciazăApreciază
# Salutare, dragă Petru! Mă bucur că ţi-au plăcut „măcăneţele”. A fost o surpriză plăcută, în ograda părinţilor mei.
Numai bine şi o duminică frumoasă! 🙂
ApreciazăApreciază
ce surpriza draguta! 🙂 asta da numaratoare de toamna ☺☺☺
Cât sunt de frumusei boboceii de rata! tin minte ca acum 15 ani fetele mele m-au rugat – si nu am reusit sa spun nu, sa le cumpar din piata câte un bobocel de rata. Unul ciocolatiu si unul auriu. I-au hranit si s-au jucat cu ei câteva luni bune, în camera lor :))) Când au avut pene ca ratele adulte, le-am dus la o matusa care avea gainute în curte. Na, s-a procopsit si cu doua rate ☺
Azi mâine trebuie sa ii aduc Sarei acasa, in camera ei, un pui de rata :))
Un weekend cat mai placut va doresc!
ApreciazăApreciază
# Sărut mâna, dragă Carmen! Ce frumoase amintiri cu fetele tale şi cu răţuşte. Îmi închipui ce încântare au fost de micuţele măcănitoare. Sunt foc de drăgălaşe când sunt mici. Şi Sara este topită după toate „lighioanele” din curtea bunicilor.
Mulţumim pentru gândurile frumoase. Numai bine şi o duminică veselă la toată familia! 🙂
ApreciazăApreciază
Animalele si pasarile sunt mai buni parinti decat noi oamenii. Si mie imi plac ratustele, sunt tare frumoase. Week-end frumos in continuare!
ApreciazăApreciază
# Din păcate, aşa este, iar necuvântătoarele fac de râs pe mulţi semeni de-ai noştri, cu grija lor faţă de pui.
O duminică frumoasă! 🙂
ApreciazăApreciază
dragutele, micutele dar lasa ca are mami grija si le face mari 🙂
Sara cred ca e topita dupa ele 🙂
ApreciazăApreciază
# Sărut mâna, dragă Pandhora. Da, Sara este tare încântată de micile vieţuitoare din ograda bunicilor. Astă primăvară am pozat-o cu o răţuşcă din prima serie. Este aici, pe blog. Cine se gândea că vor mai fi şi altele, mai… „tomnatice”? Se fac ele mari.
Îţi doresc o duminică minunată! 🙂
ApreciazăApreciază
Simpatici foc sunt bobocii! 🙂
ApreciazăApreciază
# Cum să nu-ţi placă micile pufoşenii?
Numai bine, Cristi! 🙂
ApreciazăApreciază
Chiar dacă în zicala cu toamna și bobocii sensul este că trebuie să ai răbdare ca bobocii din primăvară să ajungă mari în toamnă (ufaaaa, am scris în rime și mă cam repet!) pentru a te putea lăuda cu rațele tale, atitudinea mamei Măcăneață îți dovedește că niciodată nu este totul pierdut! Faine rățuște! 🙂
ApreciazăApreciază
# Aşa este! Au fiinţele astea necuvântătoare o determinare de invidiat, când vine vorba să-şi îndeplinească datoria de a duce neamul mai departe.
Mă bucur că ţi-au plăcut răţuştele.
O săptămână bună! 🙂
ApreciazăApreciază
foarte tare mama rata! iar surpriza pe masura!
sunt superbi!:)
seara faina, Alex!
ApreciazăApreciază
# Ea îşi face datoria şi uite cum a trecut peste orice piedici.
Numai bine, dragă Geanina! 🙂
ApreciazăApreciază
Și când te gândești că mai devreme sau mai târziu, toate trec prin cuptor și ajung delicioase lângă o porție mare de varză călită, parcă ți-e mai mare mila…
ApreciazăApreciază
# Aşa le este menirea, iar noi ne bucurăm şi pe calea gustului de „bunătatea” lor în… mâncare. 🙂 Ne pare rău, dar ne… sacrificăm!
ApreciazăApreciază