Cocoşilă

DSC06787   Este frumos foc şi incredibil de prietenos. Dacă îl strigi, vine imediat, iar dacă îi oferi ceva de ciugulit, nu mai scapi de atenţia lui. Dacă l-aţi fi văzut acum câteva luni pe Cocoşilă, n-aţi fi crezut că va ajunge aşa un cocoş falnic. Între puişorii de găină cumpăraţi de tata de la piaţă, unul a fost mai plăpând şi părea că nu va supravieţui. Ceilalţi îl marginalizaseră cu energia lor debordantă, iar in lupta pentru supravieţuire, ar fi fost mai mult ca sigur un învins. Dacă ar mai fi rămas în curtea cu mulţi pui, sigur ar fi pierdut bătălia cu viaţa. Dar marea lui şansă a fost că tata l-a luat de acolo şi l-a adus în faţa casei, printre florile de acolo. Poate, poate si-o reveni. La început a fost foarte timorat, dar după numai câteva zile, s-a întremat şi alerga voios printre flori, convins că el este singurul stăpân peste ditamai curtea. Pentru câteva săptămâni, a avut şi o „colegă”, şi ea adusă în carantină printre flori. Dar până la urmă, tot singur a rămas. Toată ziua aleargă printre flori, apoi inspectează curios vasele pentru mâncare ale câinilor sau ale pisicilor. Am râs cu lacrimi  când l-am văzut furând un… os de la un câine. Bucuros de aşa captură, s-a retras într-o parte şi ciugulea tacticos osul confiscat! 😀 Pe pisici le fură şi mai tare, căci ele sunt tare încetinele la mâncat şi aşa de tacticoase, iar Cocoşilă are viteză, nu glumă. Interesant este că şi câinii şi pisicile s-au învăţat cu el şi nu-i mai face nimeni nimic, căci.. e de-al nostru! Are locurile lui preferate pentru odihnă, de regulă pe butucii dintre flori – locuri de unde poate vedea bine toată curtea. Şi să mai ştiţi că are şi voce frumoasă. Când a simţit el că a venit vremea să cânte, a avut câteva zile cu vocalize nu prea reuşite, ceea ce ne-a amuzat teribil pe toţi, căci îi ieşeau din gâtlej nişte sunete caraghioase rău. Până la urmă şi-a reglat bine corzile vocale, aşa că ne cântă cocoşeşte chiar în pragul casei, asigurându-ne că are ceasul bine potrivit. Iar dacă, din greşeală, ajunge prin curtea lui vreun alt cocoş, nu se lasă până nu-l goneşte pe intrus! Doar este curtea lui Cocosila!

   Este simpatic foc, iar părinţii mei nu se mai îndură să-l ducă inapoi, în curtea păsărilor, căci s-au învăţat cu vrednicul Cocoşilă în preajma lor. Dacă ar prinde uşa casei deschisă, sunt convins că ar fi tare curios să vadă ce-i şi pe acolo! 🙂 Nici nu aş putea să mă gândesc la el cum i-ar sta în… oală, căci ne-am învăţat cu prezenţa sa simpatică. Vom vedea ce va mai fi cu vajnicul Cocoşilă. Va avea o viata frumoasa, in preajma celor care il iubesc atat de mult.

DSC06788Mereu atent, nu-i scapă nimic ochiului său vigilent!

DSC06611

Anunțuri

The URI to TrackBack this entry is: https://alexandrone.wordpress.com/2014/10/31/cocosila/trackback/

RSS feed for comments on this post.

11 comentariiLasă un comentariu

  1. Cocoșilă cel zburdalnic a ajuns erou de poveste și ar fi tare mândru să știe câtă lume îl admiră. Cred că va trăi mult și bine, dacă v-a cucerit inimile!
    Weekend superb îți doresc, Alex! 🙂

    Apreciază

    • # Salutare, draga Petru! Ma bucur ca ti-a placut de Cocosila. Uneori ne apropiem sufleteste de astfel de fiinte mici de prin ograda, care stiu sa ne bucure cu prezenta lor.
      Multumesc de urare. Si eu iti doresc un weekend cat mai frumos! 🙂

      Apreciază

  2. vaiii! pai dupa ce am citit povestea lui nici eu parca nu as putea sa-l vad in oala:)))
    e tare mandru!

    Apreciază

    • # Sarut mana, draga Geanina! Ma bucur ca ti-a placut cocosul nostru. Fii sigura ca n-o sa ajunga in oala, la cat de simpatic a stiut sa se faca. In plus, este un bun „agent de paza”! 🙂
      Iti doresc un weekend frumos!

      Apreciază

  3. Frumoasă povestire despre cocoșul Cocoșilă, mi-a amintit de povestirile lui Emil Gârleanu despre lumea necuvântătoarelor. I-ai citit-o și Sarei ? Am mai citit aici asemenea povestiri, despre animalele din curtea părintească și aș spune că ai talent de povestitor. Ar fi plăcut să mai scrii asemenea povestiri. 🙂

    Weekend plăcut, Alex !

    Apreciază

    • # Sarut mana, doamna Zina. Va multumesc din suflet pentru cuvintele frumoase. Ma onoreaza aprecierea dumneavoastra. Promit sa mai scriu despre micile „lighioane” (cum imi place mie sa le alint) din curtea parintilor mei, caci o fac de fiecare data cu placere. Alaturi de bunici si de parinti, noi asa am crescut, invatand sa iubim animalele si sa ne bucuram de prezenta lor frumoasa. Iar cartea pe care ati amintit-o – cea a lui Emil Garleanu – mi-a fost tare draga in copilarie si sigur va fi si pentru Sara.
      Va doresc o seara frumoasa si un weekend minunat, alaturi de cei dragi! 🙂

      Apreciază

  4. de abia acum am dat de vajnicul simpatic Cocosila, adorabila poveste :))
    eu sper sa ii bucure mult timp de acum incolo pe parintii tai si pe voi si sper, sper ca nu va ajunge in oala 🙂

    Apreciază

  5. Gata, M-a convins! Sunt fanul lui declarat! Ii admir pe parintii tai pentru grija aratata celor mai slabi, caci merita si ei o sansa.

    Apreciază

  6. Ce faaaaain ! :)) Simpatic tare cocosul vostru.
    Tim minte, cand eram ceva mai mare ca Sara, avea bunica in ograda un cocos care sarea la mine sa ma atace, ca un caine turbat. Nu stiu de ce… pur si simplu nu ma putea suferi. Chiar si cand era bunica de fata, cocosul sarea sa ma muste! Ca sa ajungem in livada, treceam din curte prin curtea gainilor si bunica avea totdeauna un maturoi in mana, sa ma apere. Bietul cocos nebun, la scurt timp a sfarsit in oala de supa! :-))
    O zi minunata va doresc, Alex draga!

    Apreciază

    • # Sărut mâna, dragă Carmen! Mă bucur că ţi-a plăcut „pintenatul” nostru. Mă bucur că este paşnic (deocamdată!). Am avut şi noi un cocoş bătăuş. Era mai rău decât un câine! Nu intra nimeni în curte, aşa de rău ciupea pe oricine prindea. Şi căţeii fugeau de el! 😀 Îmi închipui ce spaimă ai tras de la acel cocoş. Măcar a fost gustos, nu?
      Şi eu îţi doresc numai bine şi zile frumoase, alături de cei dragi! 🙂

      Apreciază


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: