„Iarna-i grea, omătul mare, semne bune anul are!”
“Miercurea fără cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen.
Vă doresc numai bine şi un An Nou fericit, plin de bucurii! 🙂
Aniversare
Astăzi avem o mare aniversare în familie. Cea mai frumoasă aniversare! Micuţa noastră Sara a împlinit trei anişori de viaţă. Nu ne vine să credem că au trecut deja 3 ani de când, cu glas mic şi-a anunţat venirea în această lume. Au trecut trei ani, în care a crescut atât de frumos şi în care a dăruit din plin doar bucurii şi zâmbete de neuitat, aşa cum numai un copil reuşeşte să dăruiască, într-o familie.
A mai trecut un an de la ultima aniversare şi câte s-au schimbat de atunci. Sara vorbeşte ca un clopoţel şi câte vrea să afle şi câte mai întreabă! Deja merge la creşă, unde a învăţat atât de multe lucruri frumoase. În curând va merge la grădiniţă, unde va învăţa şi mai multe. Când vine acasă, după o zi petrecută alături de copii şi doamnele educatoare, ne minunăm de câte îi turuie guriţa cea vorbăreaţă. Iar la sfârşitul programului, când merg să o iau, drumul spre casă este mereu o discuţie încântătoare, despre atâtea lucruri interesante, care încântă pe micul omuleţ, atât de bucuros să descopere lumea cu tainele ei.
O minune de copil, pentru care Îi mulţumim din suflet lui Dumnezeu, cel ce dă viaţă şi binecuvântare pe pământ.
Să ne trăieşti, draga noastră Sara, să creşti frumos şi să aduci numai lumină şi bucurie în jurul tău!
La mulţi ani fericiţi, fetiţa noastră dragă! 🙂
Acesta este doar primul tort aniversar. Căci am început sărbătorirea chiar din ziua de Crăciun, cu bunicii!
– Staţi să vă explic, chiar am împlinit 3 ani. Serios! 🙂
Zâmbetul bucuriei!
Vom reveni şi cu alte fotografii de la această frumoasă aniversare! 🙂
Update:
Crăciun fericit!
Sfânta Sărbătoare a Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, să vă umple inimile de bucurie şi casa de binecuvântarea lui Dumnezeu. Lumina stelei de la Betleem să ne lumineze viaţa şi să ne apropiem cu credinţă de Pruncul Sfânt, precum păstorii şi magii de odinioară, vestind bucuria Crăciunului la toată lumea, prin colindele străbune.
Vă urez tuturor să aveţi zile de Sărbătoare cât mai fericite!
La mulţi ani cu bine! 🙂
Wordless Wednesday (CXCI)
Bună dimineaţa la… Moş Crăciun!
“Miercurea fără cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen.
În Ajun de Crăciun, vă doresc din toată inima Sărbători fericite! 🙂
In memoriam
Au trecut 25 de ani de la Revoluţia din decembrie 1989! Un sfert de veac de la evenimentele sângeroase care au marcat sfârşitul unei epoci întunecate din istoria României şi începutul unei perioade de refacere a societăţii româneşti, de revenire la acea normalitate după care încă mai tânjim, chiar şi după atâţia ani şi încă nu reuşim să o înfăptuim…
Au trecut 25 de ani şi încă ne mai întrebăm dacă le putem spune, celor ce s-au jertfit atunci pentru libertate, că am împlinit toate acele deziderate pentru care ei au luptat şi au plătit cu sânge şi cu viaţa… În faţa mormintelor lor, ne plecăm capetele cu smerenie, căci mai sunt încă atâtea pe care nu le-am împlinit…
Au trecut 25 de ani de la acele zile incredibile, iar amintirea lor persistă atât de vie în amintirea noastră, ca şi cum a fost ieri. Ne-au marcat existenţa, ne-au făcut să renaştem, să ne regăsim sufleteşte, să ne dorim să ne întoarcem la toate acele valori spirituale care ne definesc cel mai bine ca popor, ca oameni. Strigătele entuziaste ale românilor din acele zile ale Revoluţiei, când auzeam pe străzi: „vom muri şi vom fi liberi!”, setea neostoită după libertate, încrederea nestrămutată că va fi bine pentru români şi viitorul va fi luminos, dar şi sunetele înfricoşătoare ale gloanţelor care au secerat atâtea vieţi nevinovate, bălţile de sânge de pe caldarâm, zidurile muşcate de gloanţe, tânguirile şi urletele de durere la căpătâiulul celor morţi, miile de lumânări aprinse pe lângă clădiri şi în locurile unde au murit martirii… Aşa ceva nu se poate uita…
Au trecut 25 de ani şi ştim că nu trebuie să lăsăm să se aştearnă colbul uitării peste memoria celor ce au căzut atunci la Bucureşti, Timişoara, Sibiu şi în toată ţara. Ei vor rămâne pentru totdeauna eroii libertăţii noastre! Le suntem profund îndatoraţi, pentru că datorită lor astăzi avem atâta libertate, cât nici nu am visat în anii de tiranie comunistă. Şi mai suntem datori să ne aducem cu toţi aportul la ridicarea acestei ţări, acolo unde îi este locul… Să le spunem copiilor, tuturor celor care s-au născut după 1989, tot ceea ce s-a întâmplat atunci şi care este preţul de sânge al libertăţii lor! Ei trebuie SĂ ŞTIE, să respecte şi să preţuiască!
Un gând pios, o rugăciune şi o lumânare aprinsă întru pomenirea EROILOR Revoluţiei din Decembrie 1989. Dumnezeu să-i odihnească în pace!
Reflexii îngheţate
V-am tot arătat aici fotografii din parcul oraşului nostru, acolo unde mergem adesea, toată familia, să ne plimbăm şi să ne relaxăm. Cred că am învăţat pe de rost toate cotloanele şi aleile frumosului parc de lângă ruinele vechii cetăţi de scaun a Târgoviştei, dar asta nu înseamnă că de fiecare dată nu descoperim lucruri noi şi aspecte inedite ale frumuseţii acestui loc, aşa că revenim cu bucurie de fiecare dată!
La ultima plimbare, chiar dacă a fost o zi superbă, cu cer senin şi un soare strălucitor, apa lacului era îngheţată, iar câteva păsări păşeau tacticoase pe pojghiţa subţire de gheaţă. Nişte copii se amuzau aruncând cu pietre pe lac, iar acestea săreau pe gheaţă ca nişte bile. În această perioadă a anului vor fi multe zilele cu natură îngheţată.
O frumuseţe… de gheaţă!
O strălucire… de gheaţă!
Reflexii… – o idee a lui SoriN.
Wordless Wednesday (CXC)
„Frunze glazurate„! 🙂
“Miercurea fără cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen.
Vă doresc o zi de miercuri cât mai bună! 🙂
La plimbare
Deşi am ajuns la jumătatea lunii decembrie, vremea de afară continuă să ne surprindă. În locul nămeţilor şi gerului pe care le aşteptam mai ales acum, în prag de Sărbători, am avut parte de o vreme incredibil de ploioasă şi… tomnatică. Iar în ultimele zile, când soarele s-a îndurat să ne arate zâmbetul său după multă vreme, afară s-a încălzit incredibil de tare pentru ultimele zile din acest an. Nici nu pare că ne pregătim de Crăciun!
O astfel de zi însorită şi călduroasă am avut în această duminică. Cum în ultimele săptămâni, reci şi ploioase, am stat mai mult prin casă, când am văzut ce vreme frumoasă este afară şi ce mult ne îmbie să ieşim din casă, am plecat bucuroşi la o plimbare prin parc.
Ce mult îmi place să trec de fiecare dată pe lângă pâlcul acesta de mesteceni tineri, albi şi strălucitori!
Turnul Chindiei în lumina soarelui de decembrie.
Aleile liniştite, ce ne aşteaptă de fiecare dată…
Şi mica noastră prinţesă zâmbitoare, tare bucuroasă că am ieşit la plimbare! 🙂
Inspectând căsuţele piticilor amenajate în parc pentru apropiatele Sărbători. Sunt aşa de frumos colorate, iar celor mici le plac culorile acestea intense.
– Nu-i aşa că semăn şi eu cu un pitic din poveste? 🙂
La locul de joacă este cel mai bine!
– Cam nărăvaş căluţul ăsta! 🙂
Un cer incredibil de senin!
Prin iarba asta verde, de parcă ar fi primăvara, au răsărit o mulţime de muşuroaie de cârtiţe. Probabil că au ieşit şi ele la soare! 🙂
O frunză în razele soarelui…
– Eu merg acasă, căci am obosit de-atâta joacă şi plimbare!
A fost o zi minunată!
Vă doresc o nouă săptămână cât mai frumoasă! 🙂
Amintiri autumnale…
Pentru că ultima săptămână a fost mai puţin una de iarnă şi ne-a amintit de sfârşitul ploios al toamnei, am pus aici câteva fotografii care ne vor aminti de toamna care s-a încheiat, de frumuseţile ei cu care ne vom mai întâlni abia la anul… Aduceri aminte, pline de nostalgii, căci ne apropiem cu paşi repezi de sfârşitul acestui an. Încă un an din viaţa noastră… O ultimă privire spre ceea ce am lăsat în urmă şi în acest an…
Reflexii… – o idee a lui SoriN.
Wordless Wednesday (CLXXXIX)
Încremenire…
“Miercurea fără cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen.
Să aveţi o săptămână frumoasă în continuare! 🙂
