Frumoasele primăverii!
“Miercurea fără cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen.
Vă doresc să aveţi numai zile frumoase! 🙂
Sara şi… Bau-bau!
Cine nu a auzit de „celebrul” Bau-bau? Câţi copii de azi sau de odinioară nu s-au speriat la auzirea numelui fiorosului personaj, cu care cei mari încercau să potolească năzbâtiile micuţilor? Şi, culmea! au dus mai departe „tradiţia”, spunând şi altora despre Bau-baul cel urât, care mănâncă copii. Brrrr!
Într-o zi, mă pomenesc că Sara îmi spune că îi este frică de Bau-bau. Am întrebat-o cine i-a spus una ca asta, dar nu mi-a răspuns sau n-a ştiut ce să-mi răspundă. În altă zi, în parcul de joacă, o fetiţă mai mare i-a pomenit Sarei de Bau-bau, iar ea a început să scâncească, de parcă se temea să nu vină lighioana cea urâtă. Ce idee mi-a venit atunci? Le-am luat pe amândouă lângă mine şi le-am întrebat dacă ştiu cine este Bau-bau şi cum arată el. Niciuna nu ştia! Am început să râd şi le-am zis că Bau-bau este…. căţelul negru din vecini, care latră ca un zăpăcit la lumea de pe stradă, dar mai ales la biciclişti. Altfel… este un căţel simpatic, căruia îmi place să-i dau oase, atunci când rămân de la masă, iar el dă din coadă cu multă recunoştinţă. Când am plecat din parc spre casă, cine ne-a ieşit în cale? Bau-bau! Fără să ştie, bietul căţel, că tocmai fusese botezat cu un nume tare fioros. Când l-a văzut, Sara a exclamat bucuroasă:
– Tati, uite-l pe Ba’-bau! Trecătorii au întors capul, curioşi să vadă pe cine numeşte mogâldeaţa… Bau-bau. Când l-au văzut pe lătrăcios, dând voios din coadă, toată lumea a zâmbit.
De atunci, Sara nu mai are teamă de numele Bau-bau, căci ştie că este un căţel simpatic, care nu-i face niciun rău! 🙂 Iar când îl vede lătrând după vreo bicicletă, Sara strigă la el:
– Bau-baule, stai potolit! 😀
Sara şi Bau-bau! 🙂
Wordless Wednesday (CCIV)
Vremea înfloririi…
“Miercurea fără cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen. Vă doresc tuturor numai bine şi zile frumoase de primăvară! 🙂
Surf Art
Pentru că zilele trecute a fost ziua de naştere a fratelui meu mai mic – Teofil, căruia îi spun şi pe această cale La mulţi ani!, am vrut să vă arăt aici una dintre preocupările lui artistice din ultima vreme. Artistul familiei a avut de mic o mare pasiune pentru desen şi pictură, spre încântarea părinţilor, care i-au încurajat şi susţinut această pasiune, pe care a cultivat-o în anii de şcoală şi apoi la facultate. În anii pe care i-a petrecut pe tărâmuri iberice, în vecinătatea Mediteranei, şi-a descoperit o altă mare pasiune – surful! Cum să nu-ţi placă să stăpâneşti unduirea valurilor, încercând să pluteşti pe deasupra lor, de parcă ai avea aripi. Iar placa de surf te face să te visezi un adevărat…. Icar al valurilor.
Cu gândul la orele de surf pe valurile Mediteranei, întors pe meleagurile natale, Teo a început să lucreze ceva tare frumos şi interesant: Surf Art. Plăcile de surf pe care le pictează, te fac să te gândeşti imediat la mare, la valuri, la albastrul apelor mării şi al cerului de deasupra, la pescăruşi, scoici, nisipul fierbinte, vacanţă… L-am întrebat ce reprezintă acest gen de artă şi mi-a explicat că oamenii din preajma mărilor şi oceanelor au dezvoltat o adevărată cultură a surf-ului (http://surferart.com/):
„Surf Art nu este doar o artă decorativă, este un altfel de mediu de comunicare între oamenii care iubesc marea, o artă vizuală relaţionată cu marea si sportul. Surful a apărut acum 3000 de ani în Peru, unde s-au găsit basoreliefuri cu băştinaşi care făceau surf pe valuri. Surf Art-ul în zilele noastre este o manieră artistică de a relaţiona cu marea, cu oceanul, cu viaţa pescarilor, cu viaţa de pe plajă. Surf Art înseamnă liberatea pe care o regăseşti în fiecare an pe malul mării, în vacanţă, când îţi doreşti să iei o parte din plajă, din mare, cu tine acasă. O amintire pe care să o ai în casă. Iar când iese soarele afară, strălucirea lui este asociată cu magia plajei şi te face sa uiţi de multe…
Ce am vrut sa fac eu? Să combin arta surferă din Hawai cu arta tradiţională românească.Vorbesc de motivele tradiţionale româneşti din covoareşi ţesături şi imagini contemporane din fauna Mării Negre”.
Vă prezint mai jos câteva dintre creaţiile lui Teo. Mie îmi plac tare mult. 🙂
Şi o imagine cu Teo pe malul Mediteranei, într-o zi de surf.
Dacă doriţi să mai vedeţi şi alte creaţii de-ale fratelui meu, le găsiţi pe adresa de mai jos:
https://www.facebook.com/pages/Medusa-Art-Design/525085857633908
Capricii primăvăratice
Ieri de dimineaţă, când am început programul zilnic, după acelaşi ritual ca de obicei, razele soarelui anunţau o zi însorită şi frumoasă. Chiar mi-am luat şi o haină mai subţire, crezând că pe la amiază va fi cald afară. Numai că, spre mirarea tuturor, pe la prânz totul s-a schimbat într-un mod uimitor. Cerul s-a întunecat de la norii negri care au apărut din senin, iar un vânt rece a întregit şi mai tare schimbarea aceasta bruscă. În foarte scurt timp ne-am pomenit că ninge, cu fulgi mărunţi la început, apoi tot mai mari şi tare hotărâţi să ne schimbe peisajul primăvăratic, într-unul mai degrabă… hibernal! Ne-am obişnuit că începutul de primăvară este unul cu multe schimbări capricioase ale vremii, dar cel de anul acesta este tare ciudat şi capricios. Binenţeles că cei mai mici au chiuit de bucurie la vederea zăpezii, sperând că va fi rost de mai multă joacă sau măcar de o bulgăreală cu zăpadă. 🙂 Chiar dacă nu a ţinut mult această zăpadă, vederea ei a fost un spectacol deosebit pentru această perioadă a anului.
– Tati, o să ne dăm cu săniuţa, nu-i aşa? Iuhuuuu! 🙂
Reflexii – o idee a lui SoriN.
Wordless Wednesday (CCIII)
Renaştere!
“Miercurea fără cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen. Vă doresc tuturor numai bine! 🙂
Reflexii primăvăratice
Cam sfioasă, primăvara asta! Sunt multe semne că „spectacolul” renaşterii naturii va începe în curând, iar frumuseţea va izbucni în toată splendoarea, dar… începutul este încă timid. Dar şi când „minunea” se va produce, nu vom mai şti ce să admirăm mai întâi.
Chiar dacă v-am mai arătat imagini din Parcul Chindia, îmi place să surprind acest loc în fotografii, căci fiecare ipostază este unică şi de fiecare dată descopăr ceva nou. Aşa că, am să vă arăt reflexiile începutului de primăvară pe meleaguri târgoviştene, în parcul mare al oraşului. Şi voi mai veni şi cu alte imagini din acest loc frumos.
Şi un zâmbet drăgălaş, ca o rază de primăvară! 🙂
Reflexii – o idee a lui SoriN.
Felicitare pentru Mama
Pentru că a fost 8 Martie – o zi frumoasă, în care toate mămicile au fost felicitate de către copiii lor, v-am adus aici şi mica felicitare a Sarei şi o floricică făcută la grădi, împreună cu doamnele educatoare şi cu ceilalţi copii. Vă închipuiţi ce bucurie a fost acasă, la primirea unui cadou atât de frumos! 🙂
Wordless Wednesday (CCII)
Mugurii primaverii…
“Miercurea fără cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen.
Vă doresc numai bine si zile frumoase! 🙂
Celor mai dragi…
De ziua lor, celor mai dragi persoane din viaţa noastră – soţii, bunici, mame, fiice, prietene – cele mai bune gânduri şi toată preţuirea noastră! Să fiţi sănătoase şi să aveţi parte numai de bucurii şi împliniri!
La mulţi ani! 🙂
