Cine nu a auzit de „celebrul” Bau-bau? Câţi copii de azi sau de odinioară nu s-au speriat la auzirea numelui fiorosului personaj, cu care cei mari încercau să potolească năzbâtiile micuţilor? Şi, culmea! au dus mai departe „tradiţia”, spunând şi altora despre Bau-baul cel urât, care mănâncă copii. Brrrr!
Într-o zi, mă pomenesc că Sara îmi spune că îi este frică de Bau-bau. Am întrebat-o cine i-a spus una ca asta, dar nu mi-a răspuns sau n-a ştiut ce să-mi răspundă. În altă zi, în parcul de joacă, o fetiţă mai mare i-a pomenit Sarei de Bau-bau, iar ea a început să scâncească, de parcă se temea să nu vină lighioana cea urâtă. Ce idee mi-a venit atunci? Le-am luat pe amândouă lângă mine şi le-am întrebat dacă ştiu cine este Bau-bau şi cum arată el. Niciuna nu ştia! Am început să râd şi le-am zis că Bau-bau este…. căţelul negru din vecini, care latră ca un zăpăcit la lumea de pe stradă, dar mai ales la biciclişti. Altfel… este un căţel simpatic, căruia îmi place să-i dau oase, atunci când rămân de la masă, iar el dă din coadă cu multă recunoştinţă. Când am plecat din parc spre casă, cine ne-a ieşit în cale? Bau-bau! Fără să ştie, bietul căţel, că tocmai fusese botezat cu un nume tare fioros. Când l-a văzut, Sara a exclamat bucuroasă:
– Tati, uite-l pe Ba’-bau! Trecătorii au întors capul, curioşi să vadă pe cine numeşte mogâldeaţa… Bau-bau. Când l-au văzut pe lătrăcios, dând voios din coadă, toată lumea a zâmbit.
De atunci, Sara nu mai are teamă de numele Bau-bau, căci ştie că este un căţel simpatic, care nu-i face niciun rău! 🙂 Iar când îl vede lătrând după vreo bicicletă, Sara strigă la el:
– Bau-baule, stai potolit! 😀
Sara şi Bau-bau! 🙂
Lasă un comentariu