Mulţumiri!

   Micuţa noastră Sara îi mulţumeşte din toată inimioara lui nenea Petru Racolţa, pentru cartea atât de frumoasă pe care i-a trimis-o în dar. Precum se vede, a fost tare încântată, încât a lăsat jucăriile şi s-a apucat să „citească”. Plecând de la ilustraţiile frumos colorate, urmărind cu degeţelul rândurile, spunea povestea cu multă seriozitate, aşa cum îşi închipuia ea că scrie, până ce tati a început să-i citească povestea adevărată, din cartea frumos intitulată: „Revolta din ogradă„. O carte cu texte tare plăcute şi relaxante, mult apreciate, nu doar de mica mogâldeaţă, ci şi de tăticul ei, care şi-a luat în serios misiunea de cititor de poveşti.

   Mulţumim frumos, dragă Petru, pentru bucuria pe care ne-ai dăruit-o. Îţi urăm cu drag să mai publici multe cărţi, cu care să îţi bucuri cititorii. Sănătate şi numai bine. 🙂

Wordless Wednesday (CCXIII)

Maci…

“Miercurea fără cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen.

Vă doresc o minunată zi de miercuri! 🙂

Bujori dalbi

   Bujorii – flori de primăvară atât de frumoase şi care răspândesc adesea nişte miresme de vis. Mai ales aceşti bujori albi, imaculaţi. Este o încântare să aduci, odată cu ei, parfumul primăverii în casă!

Să aveţi o nouă săptămână minunată!  🙂

„Perluţele” Sarei (4)

   Mai nou, Sara şi-a descoperit o nouă pasiune: să înveţe toate mărcile de maşini şi siglele acestora. În drumul pe care îl facem de acasă până la grădiniţă şi înapoi, jocul recunoaşterii maşinilor de pe marginea drumului, este unul fascinant. Ce mult se bucură atunci când recunoaşte maşinile! Le spune numele cu o mare satisfacţie, stârnind zâmbetele trecătorilor miraţi că mogâldeaţa vorbăreaţă vrea să ştie mărcile maşinilor. Binenţeles că nu toate numele le poate rosti corect, dar tocmai asta face jocul mai amuzant. Iar dintre maşini, cred că aţi remarcat care este preferata ei: Matiz roşu pentru că este „micuţă şi drăguţă„!

   Iată cam cum decurge dialogul nostru, într-o zi veselă, când ne întoarcem spre casă:

   – Tati, ce maşină este asta?

   – BMW! Şi are sigla un cerculeţ cu alb şi albastru. Ai văzut?

   – Aha, „Bembe”! Lu’ mie îmi place „Bembe”. Dar asta ce maşină e, tati?

   – Păi este un Mercedes. Şi are sigla un cerculeţ cu o steluţă.

   – Da, „Mergedes”! E frumoasă, tati! Dar asta ce maşină e?

   – Este o Dacie veche. Uite, e ruginită.

   – E veche pentru că e bătrână!

   Şi uite aşa o ţinem tot drumul spre casă. Şi, pentru că este fetiţă, culorile maşinilor sunt foarte importante şi ţine să-mi precizeze de fiecare dată pe care le preferă. Ceea ce o miră, este că nu prea a văzut şi maşini….roze, căci ar fi fost de departe preferatele ei! 🙂

   – Tati, pornim?

Vă doresc să aveţi un weekend liniştit şi plin de bucurii! 🙂

Wordless Wednesday (CCXII)

 Biserica domnească din Târgovişte (1584)

“Miercurea fără cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen.

Să aveţi o zi de miercuri frumoasă! 🙂

„Cico”

   Chiar dacă locuim la bloc, în plină zonă citadină, nu ne putem plânge că suntem prea departe de viaţa palpitantă de la curte, cu grădini şi animale. Avem prin apropiere câteva grădini, pline de verdeaţă, iar în spatele blocului nostru se aud „vocile” multor orătănii, pe care unii vecini încearcă să le crească. Pare destul de ciudat, dar românii au un mare talent să se adapteze la tot felul de situaţii inedite.

   În sfârşit, ceea ce voiam să vă spun este că, într-o bună dimineaţă, ne-am trezit că ne cântă la fereastră un… cocoş! Dar ce mai cânta şi nu mai obosea. Când m-am uitat pe după perdea, ce să vezi? Un cocoşel pitic zicea cu foc din pliscul mititel, vrând să ne vestească o nouă zi. Simpatică prezenţă şi chiar utilă, căci mi-a dat deşteptarea înaintea ceasului. Şi asta în fiecare zi, chiar dacă nu trebuie să mă trezesc mereu înainte de ora 6. Dar el îşi face cu mult sârg datoria de trâmbiţaş deşteptător al cartierului! 🙂

   Ce să mai zic, atunci când l-a văzut Sara, cât de mult s-a bucurat. Şi, pentru că nu ştiam cum să-i zicem gălăgiosului, Sara i-a pus un nume: Cico!  Nu ştiu de ce s-a gândit ea la acest nume simpatic, dar ne-a plăcut şi aşa i-a rămas numele pintenatului. Care s-a pricopsit şi cu o admiratoare generoasă, care îi aruncă pe fereastră firimituri de pâine, orez sau alte grăunţe, pe care Cico le savurează în tihnă, tot cotcodăcind vesel, ca şi cum ar vrea să-şi cheme consoartele la masă. Numai că… e cam singur. Numai nişte vrăbiuţe curioase şi tare îndrăzneţe, îi mai dau târcoale, atunci când simt că este rost de mâncare. Bune şi ele, dacă găinuşe nu sunt. 😀

   Priviţi ce încântată este Sara, atunci când îl hrăneşte pe micuţul prieten înaripat!

Wordless Wednesday (CCXI)

O frumoasă zi de mai..

 “Miercurea fără cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen.

Vă doresc o zi de miercuri minunată! 🙂

Vegetaţie „urbană”

    Acolo unde omul lasă neglijenţa să domnească, natura face ce ştie ea cel mai bine… 🙂

Pe aici doar buruienile mai „urcă” treptele!  🙂

„Marea asfaltare”! 😀

„Perluţele” Sarei (3)

   Orice vizită la bunici, la ţară, este un prilej de mare bucurie pentru mogâldeaţa noastră. Curtea mare, unde poate fugi în voie, animale multe, cu care să se joace, copii de-o vârstă cu ea prin vecini. Atunci când ajungem pe acolo, primii care sunt „vizitaţi” sunt căţeii şi pisicile din ogradă. Dacă primii dau din coadă, bucuroşi, pisicile dispar repede din peisaj, mirate de micuţa asta insistentă, care tare le mai smotoceşte, când le prinde. De mult drag, desigur! 😀

   Oricât de multe produse pentru deparazitare ar folosi tatăl meu pentru lighioanele blănoase, când vine Sara, tot se mai găseşte câte un neruşinat de purice, care să-mi ciupească odorul. Când mi-a arătat o ciupitură roşie pe picior, nu m-am putut abţine să nu-l ocărăsc pe „puricele nenorocit” care a îndrăznit să-mi ciupească fata. Binenţeles că ea a înregistrat imediat cuvintele mele şi, de câte ori trecea pe lângă mine îmi arăta picioruşul, zicând cu năduf:

   – Tati, uite, aici m-a ciupit un… un burice norocit! 😀

   Binenţeles că un pupic de la tati vindecă tot, căci are el grijă să-l prindă pe „norocitul” ăla de „burice”!

Vă doresc să aveţi un weekend minunat!  🙂

Wordless Wednesday (CCX)

Bucuria jocurilor copilăriei!

 “Miercurea fără cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen.

Să aveţi o zi de miercuri minunată! 🙂