În ziua de Bobotează (6 ianuarie), am adus acasă de la Biserică o sticluţă cu Aghiasmă. Am lăsat-o la intrare, pe marginea unui dulap. Când am venit cu Sara de la grădiniţă, fiindu-i sete, mi-a cerut să-i dau apă din sticlă. Era una mică, de apă Borsec, în care pusesem apa sfinţită. Am încercat să-i explic că este „apă sfinţită, de la Doamne-Doamne” şi că trebuie să bem din ea doar dimineaţa. La care Sara îmi răspunde:
– Tati, lu’ mie îmi place apa „simţită” Borsec! 😀
– Măi, dar însetată mai eşti!
– Da, sunt tare „insectată”!
Vă daţi seama cât am putut să râd, după un asemenea „dialog”. De atunci, de câte ori vede o sticlă de apă Borsec, îmi cere să-i dau…. „apă simţită Borsec!” Cum să nu-i dau?
Lumea lui Alexandru 
Lasă un comentariu