Amurgul zilei…

   Chiar dacă vremea este încă văratică şi ne bucurăm din nou de zile calde şi luminoase, se simte tot mai tare că vara se apropie de sfârşit. Şi nu doar calendaristic vorbind. Ziua se sfârşeşte mai repede, nopţile sunt din ce în ce mai răcoroase, iar dimineţile cu rouă. Lumina soarelui nu mai are puterea de foc de acum câteva săptămâni, când ne pârjolea pur şi simplu. Dar este o lumină plăcută şi blândă. Cât de curând, toamna ne va întâmpina cu lunga ei trenă de frunze galbene, roşii, uscate, cu mulţimea de roade bogate şi noianul de miresme minunate. O aşteptăm cu drag!

Reflexii…  – găsiţi pe pagina lui Sorin.

Wordless Wednesday (CCXXVI)

 Frumoasele din grădină…

“Miercurea fără cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen.

Să aveţi numai zile frumoase! 🙂

Perluţele Sarei

   Când ai o mică zână, precum Sara, nu ai cum să te plictiseşti. Nu-i tace guriţa decât când doarme şi spune atâtea năzdrăvănii, de nu ne mai putem opri din râs. Iar ea e tare fericită că reuşeşte să ne înveselească. Priviţi ce bucuroasă este să încerce o pălărie, chiar dacă este mai mare decât căpşorul ei. Dar ce mai contează mărimea pălăriei? 🙂

  * Mă uimeşte modul isteţ cum încearcă să-mi ceară ceva, după ce mai întâi propune ceva pentru mine:

    – Tati, nu vrei să cumperi o bere „Tirişomeana” pentru tine, dar să-mi cumperi şi mie un suc Tedi? Iar mâine îţi cumperi „Bengărbir” şi mie tot Tedi!       

Ziceți și voi, cum să o refuzi? 😀

* Văzând mulţimea frunzelor care au căzut din copaci, în zilele caniculare, m-a  întrebat curioasă:

– Tati, de ce au căzut frunzele din copac?

– Pentru că s-au uscat de la căldura mare!

– Hai să le lipim noi cu lipici, ca să nu mai cadă de pe crengi!  😀

   *  V-am mai povestit că îi place să învețe numele mărcilor mașinilor parcate pe marginea străzii. Dacia a învățat-o prima, pentru că sunt cele mai multe.Și știe o mulțime de mărci! Zilele trecute a remarcat că lângă numele ”Dacia” mai scrie ceva și i-am zis că scrie ”Logan”, numele mașinii.

   – Aha, Dacia ”Gologan”! Dar asta ce este tati?

– Este o motocicletă. Are două roți, ai văzut?

– Da, este frumoasă ”botocicleta” asta, tati!  😀

Iubire la malul mării…

   Când vezi o asemenea scenă emoţionantă, îţi imaginezi dialogul tainic dintre cei doi tineri, care îşi declară o iubire nesfârşită… precum imensitatea mării. Da, marea este un martor perfect pentru cei ce se iubesc!

Reflexii în oglindă  – găsiţi pe pagina lui Sorin.

Wordless Wednesday (CCXXV)

   Liber printre flori!

“Miercurea fără cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen.

Numai bine vă doresc, cu drag! 🙂

Frumuseţile pădurii

   O plimbare prin pădure este un prilej minunat de a admira atâtea frumuseţi care ne ies în cale. Când arşiţa pârjoleşte totul în jur, în pădure este umbră, răcoare şi sunt atât de multe flori, care ne încântă privirea. Aşa că… vă invit la o plimbare prin pădure, să ne bucurăm de frumuseţile care sunt aici la tot pasul! 🙂

 

Vă doresc o zi minunată! 🙂

Mica gospodină

   Ştim cu toţi cât de mult iubesc copiii să imite pe cei mari, încercând şi ei să facă ceea ce văd la părinţi, bunici şi alţi adulţi. Iar dacă cineva vrea să-i corecteze, sunt tare încăpăţânaţi să facă singuri, chiar dacă nu reuşesc din prima. E modul lor de a învăţa atâtea lucruri, pe care le vor face din greu când vor creşte. Şi este foarte important să-şi câştige încrederea de sine, pentru ceea ce vor învăţa mai departe.

   Sara este tare pasionată în ultima vreme de… bucătăreală. Are tot ce-i trebuie în mica ei bucătărie de jucărie şi se tot căzneşte să le facă păpuşilor de mâncare la micul aragaz, cu oliţe şi crăticioare de toate mărimile. Dacă la început doar mima că pune ceva în crăticioare, după ce şi-a asistat mama la bucătărie, a cerut să-i dăm şi ei legume, pe care să le pună într-adevăr în oală. Cu cuţitul ei de jucărie, aşa ce s-a mai muncit să toace un ardei, dar nu s-a lăsat până ce l-a mărunţit „ca la carte„. Foarte bucuroasă de reuşită, a venit la….tati să-i guste mâncărica. Păi cum să nu gust asemenea bunătate, făcută de mica gospodină a tatei! 🙂

   Binenţeles că n-a uitat să hrănească şi păpuşile, cu toată atenţia şi grija!

Ca o gospodină adevărată, n-a uitat să-şi pună şi şorţ, chiar dacă era cam mare. 🙂

Zâmbetul drăgălaş arată atâta mulţumire pentru marea ei…. realizare! 🙂 Păi nu?

Wordless Wednesday (CCXXIV)

 Prin pădure, la cules de mure…

“Miercurea fără cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen.

Vă doresc să aveţi zile frumoase şi răcoroase! 🙂

Leapşa

   Am primit această leapşă de la Doamna Zina. Îi mulţumesc din suflet pentru că s-a gândit şi la mine, atunci când a făcut nominalizările. Într-adevăr, n-am mai văzut de mult timp o leapşă prin   blogosferă. Un demers amuzant.

1. De ce ai blog?

–Am descoperit această lume fascinantă prin 2007, când o ştire la televizor ne anunţa că…. Ion Iliescu şi-a făcut blog! Curios să văd ce este un blog, am căutat pe net. Pagina lui nea Nelu nu m-a interesat deloc, dar am dat peste altele, atât de interesante. Prima mea încercare a fost pe o platformă care s-a închis, iar actualul blog este deschis din iulie 2008. Deci am împlinit… 7 ani! Este un loc unde mă regăsesc, un refugiu unde mă retrag în linişte şi un loc unde am cunoscut atâţia oameni minunaţi. Sunt bucuros că am adunat aici atâtea momente frumoase din toţi aceşti ani…

2. De ce (nu) ai cont pe Facebook?

– Nu am cont pe Facebook, iar timpul (lipsa lui) este principalul motiv. Am ales…blogul.

3. De ce (nu) scrii cu diacritice?

– Scriu cu diacritice chiar şi pe telefon. Dacă se poate, de ce nu? Îmi place să respect limba română cu toate regulile ei.

4. De ce (nu) îţi place blogul meu?

–Îmi plac blogurile dumneavostră, doamna Zina, pentru că descopăr aici atâtea lucruri interesante. Recenzii ale unor opere literare, cronici de călătorie dintr-atâtea locuri minunate, reţete de bucătărie, pictori celebri, întâmplări amuzante şi câte şi mai câte. Iar blogul cu lecturi şcolare este un ajutor extraordinar pentru mulţi elevi.Vă urez să continuaţi acest demers atât de util şi frumos.

    5. Îţi plac pisicile?

– Îmi plac pisicile, pentru că am avut mereu în ograda părinţilor. Sunt atât de alintate. Când mângâi o pisică, ai o puternică senzaţie de liniştire. Au ele această „putere”.

6. Îţi plac câinii?

– Foarte mult. Sunt cele mai devotate şi iubitoare fiinţe din viaţa oamenilor. Am scris de multe ori pe blog despre aceşti minunaţi prieteni necuvântători (dar lătrători!).De dragostea lor nu ne putem îndoi niciodată.Mi-a plăcut mereu faptul că pisicile şi câinii din curtea părinţilor mei s-au înţeles întotdeauna de minune!

7. Ce părere ai despre blănoşii tomberonezi?

– Sunt nişte victime ale nepăsării oamenilor. Trebuie să avem grijă şi de aceste suflete nevinovate. În parcarea blocului sunt câţiva maidanezi, cărora le duc mereu oasele şi alte resturi de la masă. De-aţi şti cum se bucură de fiecare dată…

8. Ţi-ai dori să te reîncarnezi în câine sau pisică? Dacă da, de ce?

– Nu cred deloc în reîncarnare, viaţa este unică şi irepetabilă. Dar îmi doresc să am mereu în preajmă câini şi pisici, căci ne fac viaţa mult mai frumoasă!

9. Îţi plac copiii?

– Foarte mult. Ei ne aduc aminte de cea mai frumoasă etapă a vieţii – copilăria. De aceea am şi ales să petrec cel mai mult timp în preajma copiilor.

10. Ce îţi place mai mult, să dormi sau să mănânci?

–Savurez cu poftă şi plăcere orice mâncare sau desert. Sunt un mare pofticios, recunosc!

11. Ce îţi doreşti cel mai mult şi nu poţi avea?

– „Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”, vorba basmului! Cu toţi visăm la o viaţă îndelungată, tihnită şi fericită, alături de cei dragi, dar asta nu ştim niciodată. Rămâne…. speranţa că Dumnezeu ne va rândui ce e mai bun pentru fiecare.

   Şi, pentru că leapşa presupune că trebuie să o dai mai departe, am să o transmit cu drag oricui dori să participe la acest demers distractiv. Nu voi nominaliza pe cineva anume, căci mulţi dintre cunoscuţi deja au mai primit-o. Cei ce trec pe aici şi doresc să răspundă la aceste întrebări amuzante, îi invit cu drag să preia leapşa. Este şi acesta un mod de a ne cunoaşte mai bine.

   Numai bine să vă fie şi să aveţi doar zile frumoase! 🙂

Răsărit la malul mării

   Ce poate fi mai minunat decât începutul unei noi zile? O nouă zi – o nouă treaptă plină de speranţe în viaţa noastră! Iar când se întâmplă să fim la malul mării… spectacolul este mirific. O încântare să asişti la „naşterea” unei noi zile, privind peste acea imesitate de apă. Soarele pare că se ridică din apele mării, iar linia orizontului devine tot mai strălucitoare, până ce astrul zilei se înalţă luminos pe firmamentul cerului.

   Nici anul acesta n-am ratat acest moment minunat. Am cules câteva imagini, pe care vi le ofer cu drag, ca să ne bucurăm împreună de frumuseţea unui răsărit de soare la malul mării.

Reflexii în oglindă  – găsiţi pe pagina lui Sorin.

Vă doresc o nouă săptămână minunată! 🙂