Lumea lui Alexandru

Despre viaţă, oameni, natură, flori, animale, locuri şi lucruri


Iubire la malul mării…

HPIM8072

   Când vezi o asemenea scenă emoţionantă, îţi imaginezi dialogul tainic dintre cei doi tineri, care îşi declară o iubire nesfârşită… precum imensitatea mării. Da, marea este un martor perfect pentru cei ce se iubesc!

WP_20150722_08_46_34_Pro

Reflexii în oglindă  – găsiţi pe pagina lui Sorin.



14 răspunsuri la „Iubire la malul mării…”

  1. O mare de iubire, in viata voastra sa ramana! 🙂
    Superbe fotografii! Se simte si mirosul sării. 🙂 Se aude si valul care se sparge la mal.:) Nu, inca nu am pornit videoclipul.
    Zile fericite iti doresc, cu drag! Si un minunat sfarsit de saptamana!

    Apreciază

    1. # Sărut mâna, dragă Diana! Îţi mulţumesc mult pentru toate gândurile frumoase. Mă bucur că ţi-au plăcut pozele cu acei îndrăgostiţi, pe care i-am admirat la malul mării.
      Numai bine îţi doresc şi eu şi zile cu bucurii! 🙂

      Apreciază

  2. Un martor perfect sau… un templu al fericirii…
    Un weekend minunat!

    Apreciază

    1. # Foarte frumos ai spus: „un templu al fericirii”! Marea merită acest nume.
      Un weekend minunat îţi doresc şi eu, Suzana! 🙂

      Apreciază

  3. Iubirea declarata la mal de mare e veșnică , cica….;)))
    Faine imagini!

    Apreciază

    1. # Sau aşa ar trebui să fie!
      Mă bucur că ţi-au plăcut pozele. Weekend frumos, dragă Geanina! 🙂

      Apreciază

  4. Un martor care naște și perpetuează iubiri, dacă e vizitat periodic pentru a ne reaminti promisiunile făcute în acompaniamentul valurilor.
    Zile cu multe bucurii, dragă Alex! 🙂

    Apreciază

    1. # Frumos spus, dragă Petru! Iar acompaniamentul valurilor este cea mai frumoasă muzică, pentru asemenea momente minunate…
      Numai bine îţi doresc şi o duminică frumoasă, cu veselie! 🙂

      Apreciază

  5. Ehei, poza cu îndrăgostiți mi-a amintit de o întâmplare de demult. Eu și soțul meu, tineri îndrăgostiți, ne aflam la mare. Hai să vedem și noi răsăritul soarelui. Rugăm gazda (!) să ne scoale dimineață la patru jumate. Ne sculăm, plecăm la plajă. Era un friig! Stăm noi acolo, ne înfășurăm împreună în cearceaful de plajă, soarele – nimic! Se luminează de ziuă, soarele – nimic! Într-un târziu, ne lămurim: soarele răsărise liniștit, numai că era o zi înnorată și nu s-a văzut răsăritul! Ce-am mai râs!
    Mulțumesc că m-ai făcut să retrăiesc o întâmplare care mi-e atât de dragă! 😀

    Apreciază

    1. # Sărut mâna, doamna Zina! Frumoasă amintirea evocată de dvs. Chiar dacă spectacolul răsăritului l-aţi ratat atunci, a rămas frumoasa amintire a momentului petrecut împreună. Desigur, după aceea au mai fost şi alte răsărituri, dar primul e cel mai preţios, nu?
      Şi eu am pă
      ţit la fel anul trecut, când am aşteptat mult şi bine, dar soarele stătea bine pitit după nori. L-am „prins” în ziua următoare, în toată splendoarea lui.
      Vă doresc o săptămână minunată! 🙂

      Apreciază

  6. Fain! Ce sa mai spun? Parca ma cam roade invidia pentru varsta lor.

    Apreciază

    1. # Eheeeei, îi admirăm şi ne aducem aminte de vremea când eram ca ei….
      O zi frumoasă! 🙂

      Apreciază

  7. La multi ani si multe impliniri!

    Apreciază

    1. # Mulţumesc din suflet, dragă Mădălina! Multă sănătate şi zile fericite îţi doresc şi eu, cu drag! 🙂

      Apreciază

Lasă un comentariu