Fericirea copilăriei!
Miercurea fără cuvinte” a început la Carmen și continuă aici, pe pagina lui Călin.
Să aveți o zi de miercuri minunată! 🙂
Miercurea fără cuvinte (CCLXX)
Serbarea veselă!
Dragii noștri, ținem să vă anunțăm, cu deosebită mândrie, că micuța noastră Sara tocmai a încheiat primul an la Grădiniță. O mare realizare, pentru această vârstă fragedă și atât de frumoasă. Parcă ieri am dus-o pentru prima oară la creșă, când abia împlinise doi anișori și ce emoții pe noi, căci nu știam cum va fi alături de ceilalți copii. Dar a fost minunat, căci Sara s-a bucurat nespus de compania piticilor. Toamna trecută, a pășit cu emoții pragul grădiniței din cartierul nostru. O experiență nouă, colegi noi, un loc nou. Dar și aici a fost foarte bine, căci Sara s-a acomodat imediat și nu-i mai tăcea gurița să ne povestească despre doamnele educatoare și despre noii colegi, de care era foarte încântată. Și iată că a trecut deja un an, în care simpaticii copii din grupa Albinuțelor vesele au învățat atâtea lucruri noi și frumoase. Și au crescut atât de mult! Repede mai trece timpul ăsta….
Sfârșitul de an școlar nu putea să vină oricum. Doamnele educatoare și grupa de pitici au pregătit cu multă strădanie o serbare minunată, care să-i bucure pe cei mici, dar mai ales pe părinți și bunici, care au așteptat cu emoție să-și vadă odraslele cântând și recitând în fața tuturor. Un spectacol plin de veselie, care ne-a bucurat pe toți și ne-a făcut să ne aducem aminte cu mult drag și nostalgie, de anii minunați ai copilăriei. Iar dacă unele versuri s-au mai uitat, iar vocea mică și peltică era plină de emoție, tocmai asta a făcut deliciul acestei serbări, care ne-a umplut de voie bună. Mulțumim din suflet doamnelor educatoare Antohe Monica și Diaconeasa Simona pentru deosebita răbdare și dăruire cu care s-au îngrijit de copii în tot acest an, învățându-i atâtea lucruri frumoase și interesante. Și, mai ales, pentru că au fost pentru micuți ca niște mămici ocrotitoare și iubitoare. Suntem încredințați că și anii ce vor urma vor fi la fel de rodnici și importanți în creșterea și educarea copiilor noștri, sub îndrumarea dumnealor.
După acest moment frumos și emoționant, nu ne rămâne decât să urăm tuturor o… vacanță minunată! 🙂
–Ura! Am primit diplomă! 🙂
Mulțumire
Mulțumesc mult, dragă Petru, pentru cartea primită în dar de la dumneata. O carte minunată, cu subiecte deosebite și interesante, despre „universul maramureșean”, pe care nimeni nu l-ar putea descrie mai bine decât un… maramureșean autentic, așa cum îl putem vedea pe Petru și din articolele de pe blogul său (aici).
Numai bine îți doresc cu toată prețuirea și mult succes și în apariția altor cărți! 🙂
Miercurea fără cuvinte (CCLXIX)
Extraordinarii „ciulini ai Bărăganului”…
Miercurea fără cuvinte” a început la Carmen și continuă aici, pe pagina lui Călin.
O zi de miercuri cât mai frumoasă! 🙂
Senin de iunie
Este minunat cerul senin al începutului de vară! Dupa zilele ploioase si racoroase, ne bucuram de aceste zile de vara autentica, cu un cer incredibil de senin, care ne incanta privirile si sufletul.
Va doresc numai zile frumoase si multe bucurii! 🙂
Miercurea fără cuvinte (CCLXVIII)
Dor de copilărie…
Miercurea fără cuvinte” a început la Carmen și continuă aici, pe pagina lui Călin.
Vă doresc o zi de miercuri minunată! 🙂
Lulu (Lolică)
De când am deschis acest blog, am tot pomenit aici de prietenii necuvântători din ograda părinților mei. Tot felul de orătănii drăgălașe, care ne-au umplut viața cu prezența lor, bucurându-ne în fel și chip. Iar atunci când au venit pe lume noi membrii ai familiei, am adus la cunoștință cu bucurie evenimentul! 😀 Numai că, viața ne încearcă și cu evenimente mai puțin plăcute, mai ales când vine vorba de „despărțirea” de suflețelele dragi pe care le-am avut prin preajmă ani de zile.
Ieri ne-a părăsit un membru de nădejde al echipei de pază și protecție din curtea noastră: Vânjosul Lulu, căruia i-am zis și Lolică, atunci când era cățelandru, s-a stins după o grea suferință. De vreo doi ani, am observat la el o crispare de durere, atunci când îl mângâiam pe cap. Apoi am observat cum oasele din creștetul capului parcă „dispar”, iar creierul lui rămânea acoperit doar de blănița de pe cap. Am consultat mai mulți veterinari, dar nimeni nu a putut să mă lămurească ce poate să fie. Mai mult, cineva ne-a sfătuit să-l „ajutăm” să scape mai repede de durere, cu o injecție-finală. Dar cum să-i facem așa, când el a fost atât de devotat familiei noastre? În ultimele luni s-a luptat mult cu suferința lui, pe care a dus-o cu demnitate, ca un dulău viteaz ce-a fost. Atunci când ajungeam pe la părinții mei, el era primul care îmi ieșea în întâmpinare și nu mă lăsa până nu-l îmbrățișam, așa cum îi plăcea atât de mult. Când îmi punea labele din față pe umeri, aproape că mă da jos, de mare ce era. Un prieten atât de devotat! De mine asculta cel mai mult. O să îmi lipsească mult statura lui impozantă și lătratul pe tonuri joase și mai ales prezența sa din fața casei părintești…
V-am scris aici despre cum a ajuns Lolică în curtea noastră, adunat de pe străzi de tatăl meu. A devenit membru al familiei canine, chiar în ziua în care ne părăsea cățelușa Lola (aici) – veterana de atunci a curții noastre. În doar câteva luni, dintr-un cățeluș pricăjit, s-a transformat într-un dulău de toată frumusețea, gata să „capseze” pe orice intrus care intra în curte. De aceea ziua stătea legat, pentru siguranța…vizitatorilor. Când era eliberat, așa ce mai alerga prin curte, cu salturi maiestuoase, potrivite staturii sale. A fost un câine cuminte și înțelept și un apărător de nădejde. Îmi pare tare rău după el… Nu pot să nu scriu câteva rânduri despre el, căci mi-a fost tare drag…
La revedere, prieten drag!
Miercurea fără cuvinte (CCLXVII)
Culori!
Miercurea fără cuvinte” a început la Carmen și continuă aici, pe pagina lui Călin.
O zi de miercuri cât mai frumoasă! 🙂
Zâmbind în soare
Început de vară… Natura strălucește în toată splendoarea ei. La tot pasul putem admira flori de tot felul. Un noian de culori și miresme îmbătătoare. Totul în jur este… bucurie!
Pentru că astăzi este o zi în care oamenii se agită pentru problema alegerilor, vă ofer o clipă de liniște, alături de aceste minunății ale naturii. 🙂
Numai bine să vă fie tuturor! 🙂
„Covor de gheață”
Tare ciudată a mai fost vremea din ultima lună de primăvară! Și nici începutul verii nu se lasă mai prejos. Ceea ce vedem pe la televizor în ultimile zile, ne îngrozește pur și simplu. Inundații, vijelii, ploi torențiale, grindină. Începe ziua cu un soare de toată frumusețea, cerul este senin, oamenii se bucură de căldura de afară, pentru ca în numai câteva clipe cerul să se umple de nori negri, care încep să reverse potop de apă și grindină care albește imediat pământul. Dar și distruge tot ceea ce atinge…Oamenii fug îngrozoți pe unde
Sperăm cu toți că vor trece și aceste capricii ale vremii, iar vara ne va bucura din plin cu vreme frumoasă și căldură plăcută – exact ceea ce ne dorim pentru timpul vacanțelor!
Și un pic de curcubeu, ca o promisiune de vreme bună. Numai bine vă doresc tuturor! 🙂
Lumea lui Alexandru 