Lulu (Lolică)

DSC04819 Loli

   De când am deschis acest blog, am tot pomenit aici de prietenii necuvântători din ograda părinților mei. Tot felul de orătănii drăgălașe, care ne-au umplut viața cu prezența lor, bucurându-ne în fel și chip. Iar atunci când au venit pe lume noi membrii ai familiei, am adus la cunoștință cu bucurie evenimentul! 😀 Numai că, viața ne încearcă și cu evenimente mai puțin plăcute, mai ales când vine vorba de „despărțirea” de suflețelele dragi pe care le-am avut prin preajmă ani de zile.

   Ieri ne-a părăsit un membru de nădejde al echipei de pază și protecție din curtea noastră: Vânjosul Lulu, căruia i-am zis și Lolică, atunci când era cățelandru, s-a stins după o grea suferință. De vreo doi ani, am observat la el o crispare de durere, atunci când îl mângâiam pe cap. Apoi am observat cum oasele din creștetul capului parcă „dispar”, iar creierul lui rămânea acoperit doar de blănița de pe cap. Am consultat mai mulți veterinari, dar nimeni nu a putut să mă lămurească ce poate să fie. Mai mult, cineva ne-a sfătuit să-l „ajutăm” să scape mai repede de durere, cu o injecție-finală. Dar cum să-i facem așa, când el a fost atât de devotat familiei noastre? În ultimele luni s-a luptat mult cu suferința lui, pe care a dus-o cu demnitate, ca un dulău viteaz ce-a fost. Atunci când ajungeam pe la părinții mei, el era primul care îmi ieșea în întâmpinare și nu mă lăsa până nu-l îmbrățișam, așa cum îi plăcea atât de mult. Când îmi punea labele din față pe umeri, aproape că mă da jos, de mare ce era.  Un prieten atât de devotat! De mine asculta cel mai mult. O să îmi lipsească mult statura lui impozantă și lătratul pe tonuri joase și mai ales prezența sa din fața casei părintești…

Lolic 2   V-am scris  aici despre cum a ajuns Lolică în curtea noastră, adunat de pe străzi de tatăl meu. A devenit membru al familiei canine, chiar în ziua în care ne părăsea cățelușa Lola (aici) – veterana de atunci a curții noastre. În doar câteva luni, dintr-un cățeluș pricăjit, s-a transformat într-un dulău de toată frumusețea, gata să „capseze” pe orice intrus care intra în curte. De aceea ziua stătea legat, pentru siguranța…vizitatorilor. Când era eliberat, așa ce mai alerga prin curte, cu salturi maiestuoase, potrivite staturii sale. A fost un câine cuminte și înțelept și un apărător de nădejde. Îmi pare tare rău după el… Nu pot să nu scriu câteva rânduri despre el, căci mi-a fost tare drag…

DSC04810

WP_20160402_14_47_00_Pro

La revedere, prieten drag!

Anunțuri

The URI to TrackBack this entry is: https://alexandrone.wordpress.com/2016/06/11/lulu-lolica/trackback/

RSS feed for comments on this post.

25 comentariiLasă un comentariu

  1. Of, Lulu, ingeras… La revedere! Cred ca o sa fie o revedere, trebuie… ‘(

    Apreciat de 2 persoane

    • # Sărut mâna, dragă Oana! Da, și eu cred că va fi o revedere cu toate ființele dragi din viața noastră. Prezența lor în viața noastră nu este niciodată întâmplătoare.
      Îți doresc o seară frumoasă! 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  2. Imi pare tare rau de prietenul vostru! Aceste momente sunt din pacate inevitabile. Plecarea lui poate ca va fi urmata de o alta intrare…
    Cum va vrea viata!

    Apreciază

    • # Sărut mâna, dragă Suzana! Chiar mă gândeam, după ce am citit cuvintele tale, că și Lulu a apărut după moartea venerabilei Lolica – cățelușa noastră credincioasă, despre care am amintit în articol. Păcat că Lulu nu a trăit mai mult…
      Numai bine îți doresc cu drag! 🙂

      Apreciază

  3. Ufff! 😦

    Apreciază

  4. Ooff, off… îmi pare rău!

    Apreciază

  5. Imi pare tare rau si inteleg suferinta. De curand am pierdut si eu catelusa. Si eu cred in revedere. O seara placuta 🙂

    Apreciază

    • # Sărut mâna pentru gândurile bune. Îmi pare rău și mie pentru cățelușa dvs. Este cea care apare în poza avatarului, pe care o țineați în poală? Of, suflețele dragi…
      Să aveți o noapte liniștită și o duminică frumoasă! 🙂

      Apreciat de 1 persoană

      • Da, ea este, am crescut-o de la o saptamana, stapanii plecau si am primit-o eu. Cine nu a avut un animal, nu va intelege cat de greu este. Am crescut-o ca pe un copil, am educat-o, am hranit-o cu biberonul, la medic periodic, insa ce folos, a imbatranit. Nurilusa, asa ii pusesem numele, a murit de batranete.
        Vise frumoase, Duminica Binecuvantata! 🙂

        Apreciază

      • # Emoționante amintiri aveți cu Nurilusa. Și-a împlinit din plin misiunea sa pe pământ, aducându-vă atâtea bucurii. Ce bine știu ei, prietenii necuvântători, să ne împlinească viața, cu prezența și dragostea lor sinceră.
        o duminică seara cât mai bună! 🙂

        Apreciat de 1 persoană

  6. Imi pare rau… Cred ca a avut o boala incurabila…

    Apreciază

    • # Mulțumesc frumos, dragă Cristi! Da, cred că a fost o boală grea și incurabilă. Nu avea decât 8 ani, ar fi putut să mai trăiască, căci era puternic…
      Numai bine îți doresc! 🙂

      Apreciază

  7. Oooof, Alex… Ce tare doare sufletul… Cat de dragalas era blanosul… Cum pleaca ei de langa noi cu cate o bucatica din inima… Si ce dor ne e, mai apoi, de latratul lor, de coditele lor batand nebuneste de fericire ca ne vad… Cate amintiri prind viata vazandu-le vasele din care mancau, locurile in care dormeau…
    Unii ar zice ca dupa ce pierdem, prin moarte, 2-3 catei ne obisnuim… Cred ca acei oameni n-au habar ce vorbesc. Pentru asa ceva nu exista obisnuinta, pentru ca si cateii ni se strecoara in suflet.
    Videoclipul nu m-a ajutat prea mult sa nu las lacrimile sa curete ochii. 🙂 Dar am zambit vazand catelusul cu ce viteza da din codita! Si iar ma gandeam la Lulu, si la toti cei pe care i-am vazut murind, si la cei despre care am auzit ca au murit… Ooof…
    Cat mai mult bine iti doresc, cu drag!

    Apreciază

    • # Sărut mâna, dragă Diana! Îți mulțumesc din suflet pentru gândurile bune și cuvintele mângâietoare. Ce frumos ai spus că rămânem cu atâtea amintiri frumoase și emoționante, iar ei, dragii noștri prieteni necuvântători, plecă cu o parte din inima noastră… Ai dreptate, mi-i aduc aminte cu drag pe toți cățeii pe care i-am avut, de când eram copil. Și au fost atât de mulți! Dar fiecare a avut locul lui în inima mea….
      Numai bine îți doresc și eu, cu mult drag!

      Apreciază

  8. Imi pare rau Alex!
    Îți înțeleg pe deplin suferința!
    A fost un câine frumos. In mod sigur a suferit de o boala grava si incurabilă.

    Nu te întrista că s-a dus… bucură-te c-a fost!
    Te îmbrățișez cu drag!

    Apreciază

    • # Mulțumesc frumos pentru cuvintele frumoase, Rhea! Ce bine ai zis că trebuie să mă bucur pentru că acest suflețel a fost o prezență minunată în existența mea. Îți doresc din suflet numai bine și o seară frumoasă! 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  9. Cel mai trist e că a murit în floarea vieții și a suferit atât. Dar să privim și partea bună: a avut parte de o familie care l-a iubit și a fost mereu alături de el.
    Să auzim de bine, dragă Alex!

    Apreciază

    • # Seara bună, dragă Petru! Da, Lulu a fost un norocos, căci a avut o familie care l-a adoptat și l-a îngrijit cu drag. Pe strada noastră au mai trecut și alți câini fără stăpân, care nu au avut o soartă prea bună. Povesteam aici, pe blog, că mama mea le dădea și acestora de mâncare, dar de adoptat nu puteam pe toți, căci erau mulți. Iar vecinii…. s-au străduit să-i alunge.
      Numai bine îți doresc cu drag și o seară cât mai frumoasă! 🙂

      Apreciază

  10. Cei ce iubesc animalele iti inteleg durerea! Altii vor spune ca de caini nu duce lumea lipsa! Fiecare cu dreptatea lui! Ultimul meu caine a murit acum 9 ani si ma doare si acum. Ma uit la poze si-mi mai trece! O zi buna!

    Apreciază

    • # Știu că sunt oameni pentru care câinii nu sunt decât niște vietăți insignifiante și chiar deranjante pentru confortul lor. Uităm că suntem făpturi ale lui Dumnezeu, și oamenii și animalele. Iar omul trebuie să fie ocrotitorii înțelepți ai întregii naturi. Așa cum fiecare om este unic, la fel și aceste suflețele dragi. Fiecare dintre cei care au fost în viața noastră, și-au lăsat o urmă frumoasă în sufletul nostru.
      Numai bine îți doresc cu drag și o seară bună! 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  11. Stii, Alex? In engleza se spune ca animalutele plecate de aici au trecut podul de curcubeu. Imi place cum suna si sper ca toti cateii pe care i-am iubit ne asteapta la trecerea podului. Si noi ne-am despartit de trei, fiecare ramanand in sufletul nostru. Am incercat sa traim fara catel, dar n-am putut. Cu toate ca doare tare cand se duc…
    Sa se odihneasca in pace alaturi de ceilalti.

    Apreciat de 1 persoană

    • # Sărut mâna! Ce frumoasă este expresia cu „podul de curcubeu”! Cred că este valabilă pentru toți, oameni și animale. Iar „dincolo” ne așteaptă toți cei dragi, care au plecat mai înainte de noi. Nu ne lasă Dumnezeu fără acești prieteni dragi. Mulțumesc din suflet pentru gândurile bune. O noapte liniștită și o nouă săptămână cât mai bună! 🙂

      Apreciat de 1 persoană


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: