Valurile mării

   În vacanță, ne place să avem parte de o mare liniștită, cu apă limpede și caldă, numai bună pentru scăldat în voie. Dar este atât de frumos să admirăm și marea dezlănțuită, cu valurile înspumate, măturând țărmul furioase. Tunetul talazurilor se aude de departe, iar frământarea apelor ne fascinează privirile. Zăbovim pe mal și admirăm și acest minunat spectacol al mării. Și ne gândim la trecerea noastră prin viață, căci zilele noastre nu sunt doar senine,  mai sunt și zile furtunoase, cu valuri mari și încercări… Dar stâncile de pe malul mării ne îndeamnă să rămânem….neclintiți!

   Vă doresc o vară minunată în continuare! 🙂

Reflexii în oglindă  – găsiţi pe pagina lui Sorin.

Răsărit de soare la malul mării

    Cât de frumos este acest spectacol minunat al răsăritului de soare la malul mării! De fiecare dată când am ajuns la mare, abia am așteptat dimineața în care să merg acolo unde începe marea și să admir începutul unei noi zile, așteptând ca astrul zilei să apară din valurile mării, la linia orizontului (aici sau aici). Nu-ți vine să mai pleci de acolo, ascultând foșnetul sacadat al valurilor, simțind mângâierea răcoroasă a brizei și admirând soarele ce pune stâpânire peste cer. De fiecare dată a fost un spectacol minunat, o bucurie, o încântare! Am cules și în acest an câteva imagini, pe care vi le ofer cu drag, pentru a ne bucura împreună de ceva atât de frumos.

   Numai bine vă doresc tuturor, cu drag! 🙂

Miercurea fără cuvinte (CCLXXIII)

Jocuri și voie bună la malul mării!

Miercurea fără cuvinte” a început la Carmen și continuă aici, pe pagina lui Călin.

Bucurați-vă de vară! 🙂

Ochioșii!

         Printre multele frumuseți ale mării, pe care le-am admirat în această vacanță, am întâlnit și pe acești ochenați cu clești și carapace tare, care se bucurau de razele soarelui, pe stâncile de pe mal. Nu s-au sinchisit prea mult de curioșii care îi tot priveau, ba chiar au stat liniștiți pentru ca să fie pozați. Simpatici, nu? 🙂

Aceasta era o mică „piscină” a crabilor! 😀

„Iarba” mării

   La malul mării, am descoperit multe lucruri fascinante, ca și această verdeață mângâiată de valurile mării… Frumoasă, nu?

Reflexii marine

Cât de frumoase sunt lucirile apei mării, în acea nesfârşită frământare a valurilor, asemeni tic-tac-ului unui ceas ce nu se oprește niciodată…

Cât de minunate sunt acele clipe tihnite, atunci când zăboveşti  pe mal, doar tu cu marea şi cu cerul de un albastru nesfârşit… Momente extraordinare, de profundă pace sufletească şi bucurie. Aproape că îți auzi gândurile și bătăile inimii. N-ai mai pleca de acolo…

Clipe ce îți rămân întipărite în inimă și care te fac să îți dorești să revii iar și iar, la întâlnirea cu superba mare…

Reflexii în oglindă  – găsiţi pe pagina lui Sorin.

Revedere

     Nici nu ieșisem bine din iarnă (atâta câtă a fost), când Sara m-a întrebat într-una din zile: –Tati, dar noi când mai mergem la mare?  I-am tot explicat că numai la vară vom putea să mergem la mare și să ne bucurăm de vacanța mult dorită. De atunci m-a mai întrebat de câteva ori despre mare. Când în sfârșit am început pregătirile de plecare, cum ne-a auzit vorbind despre mare și bagaje, a început să chiuie de bucurie prin casă. S-a îmbrăcat în costumul de baie și-a pus ochelarii de soare și pălăria și m-a rugat să-i umflu colacul. –Gata? Plecăm? Eu vreau să plecăm chiar acum! Vă dați seama ce mare era nerăbdarea micuței.

   Când am ajuns aproape de țărmul mării, nici nu vă închipuiți ce strigăte de bucurie a putut să scoată buburuza noastră. S-a oprit la balustrada roșie din apropierea plajei și a privit emoționată spre largul mării. În câteva clipe eram pe plajă, iar Sara a încercat imediat apa mării, după care a urmat o baie pe cinste.

   Emoționantă revedere. E clar că micuța noastră va fi mereu îndrăgostită de mare, căci în preajma ei se simte minunat. Mi-am amintit cu emoție de prima ei întâlnire cu marea, când avea doar un an și jumătate (vezi AICI). A fost dragoste la prima vedere! 🙂

Pentru momentul revederii, și-a pregătit cu atenție ținuta!

Bucurie maximă! 🙂

Zâmbet de copil. 🙂

Construind castele de nisip.

–Uraaaa! E minunat la mare! 🙂

Miercurea fără cuvinte (CCLXXII)

Vacanță la mare!

Miercurea fără cuvinte” a început la Carmen și continuă aici, pe pagina lui Călin.

Să aveți o vară frumoasă în continuare! 🙂

Vacanță

      Dragi prieteni, pentru că zilele acestea vom fi plecați, voi face o mică pauză de blog. Vă salut cu mult drag și vă doresc numai bine. Să vă bucurați din plin de aceste zile minunate de vară și de o vacanță cât mai frumoasă! Vă ofer cu drag aceste flori parfumate din grădina casei părintești. 🙂

Țuchi

Țuchi  (6 ianuarie 2000 – 5 iulie 2016)

   Ne-a mai părăsit un prieten din familia necuvântătoarelor din ograda părinților…  Și nu unul oarecare, ci cel mai apropiat suflețel dintre toți membrii familiei. Țuchi nu a fost „doar” un câine, alături de ceilalți vajnici apărători ai curții. El a fost băiatul nostru și suflețelul cel mai iubitor și credincios al casei. Vreme de 16 ani, a făcut parte din familie cum nici n-am crezut că poate fi un lătrător ca el. Iată ce scriam despre el anul trecut, aici. Nu-mi vine să cred că s-a stins așa de repede. Avea o vârstă venerabilă, iar auzul îl lăsase cam tare, dar nu dădea deloc semne de bătrânețe grea. În numai câteva zile, slăbiciunea avea să-l doboare și să ni-l răpească din mijlocul nostru… Mama ne-a sunat pe toți ca să ne spună că Țuchi….nu mai este printre noi, ca să ne bucure cu lătratul lui vesel. Am lăcrimat cu toți după el, căci casa părintească va fi mai pustie fără dragul de el, iar atunci când vom merge pe acolo, nu va mai fi Țuchiță care să ne întâmpine cu bucurie la poartă, căci el ne simțea încă de departe că venim… Îl vom păstra în amintire cu mult dor.

   La revedere, prieten drag!