Țuchi (6 ianuarie 2000 – 5 iulie 2016)
Ne-a mai părăsit un prieten din familia necuvântătoarelor din ograda părinților… Și nu unul oarecare, ci cel mai apropiat suflețel dintre toți membrii familiei. Țuchi nu a fost „doar” un câine, alături de ceilalți vajnici apărători ai curții. El a fost băiatul nostru și suflețelul cel mai iubitor și credincios al casei. Vreme de 16 ani, a făcut parte din familie cum nici n-am crezut că poate fi un lătrător ca el. Iată ce scriam despre el anul trecut, aici. Nu-mi vine să cred că s-a stins așa de repede. Avea o vârstă venerabilă, iar auzul îl lăsase cam tare, dar nu dădea deloc semne de bătrânețe grea. În numai câteva zile, slăbiciunea avea să-l doboare și să ni-l răpească din mijlocul nostru… Mama ne-a sunat pe toți ca să ne spună că Țuchi….nu mai este printre noi, ca să ne bucure cu lătratul lui vesel. Am lăcrimat cu toți după el, căci casa părintească va fi mai pustie fără dragul de el, iar atunci când vom merge pe acolo, nu va mai fi Țuchiță care să ne întâmpine cu bucurie la poartă, căci el ne simțea încă de departe că venim… Îl vom păstra în amintire cu mult dor.
La revedere, prieten drag!
Îmi pare rău… ne atașăm tare de ei și e dureroasă despărțirea. Știu cum e.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
# Sărut mâna. Da, e greu să te desparți de un suflețel de care te-ai „lipit” atâția ani….
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Stiu că doare.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
# Sărut mâna…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Noapte linistita..
ApreciazăApreciază
Îmi pare rău!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
# Sărut mâna, dragă Potecuță…
ApreciazăApreciază
Ne vor aştepta dincolo.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
# Sunt convins de asta! Nu ne-au fost lăsați doar pentru lumea aceasta!
ApreciazăApreciază
Amintirea lui rămâne, mai ales că l-ai imortalizat în poze. Să ne bucurăm că a existat, dragă Alex! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
# Îți mulțumesc din suflet, dragă Petru. Așa este, mă bucur mult că am avut un suflet atât de bun alături, în toți anii ăștia…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
La revedere, Țuchi, dragule! Știu sigur că există un rai al cățeilor și că acum latri din nou vesel pe acolo…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
# Sărut mâna, dragă Oana! Da, cred că dragul de Țuchi este împreună cu ceilalți „lătrăcioși” pe care i-am avut. Vorba Sarei: era un cățel „dilicios”…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Offff, Alex, imi amintesc povestile tale despre ei – am plans si atunci, si acum… Dar, vorba scumpei de Sara, o sa apara curand un alt catel „dilicios”, un alt ingeras pazitor, trimis precis de Tuchi… ❤
ApreciazăApreciază
Îţi rămân amintirile, cea mai dulce alinare. Da, uneori câinii fac parte din familie.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
# Sărut mâna, Fabiola! Da, Țuchi a fost cu adevărat un membru al familiei. Era mereu în mijlocul nostru, bucurându-ne cu chipul său drăgălaș… Rămân atât de multe amintiri…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pffuuu, Alex… Dragul de boticut… Imi pare tare rau ca aveti iar parte de durere… Ce dragalasa mutrita are (avea) 🙂
Am, din nou, lacrimi in suflet si prea putine cuvinte potrivite imi vin in minte…
16 ani nu sunt putini pentru un dragalas blanos, dar vrem mai mult… si cand e vorba despre blanosi. 🙂 Cate amintiri a lasat si el…
Iti doresc, cu drag, sa nu mai ai parte de pierderi multi-multi ani de acum inainte.
ApreciazăApreciază
Offf, trist moment… 😦
ApreciazăApreciază
😦 😦 😦 .
ApreciazăApreciază