Cât de frumoase sunt lucirile apei mării, în acea nesfârşită frământare a valurilor, asemeni tic-tac-ului unui ceas ce nu se oprește niciodată…
Cât de minunate sunt acele clipe tihnite, atunci când zăboveşti pe mal, doar tu cu marea şi cu cerul de un albastru nesfârşit… Momente extraordinare, de profundă pace sufletească şi bucurie. Aproape că îți auzi gândurile și bătăile inimii. N-ai mai pleca de acolo…
Clipe ce îți rămân întipărite în inimă și care te fac să îți dorești să revii iar și iar, la întâlnirea cu superba mare…
Reflexii în oglindă – găsiţi pe pagina lui Sorin.
Lasă un comentariu