Rămas bun, Majestate!

Regele Mihai

   Astăzi, 16 decembrie 2017, într-o zi mohorâtă de iarnă, românii și-au condus pe ultimul drum pe Majestatea Sa Mihai I – ultimul Rege al României. Un eveniment trist, cu care se încheie o pagină importantă din istoria poporului nostru. O mare personalitate, care s-a aflat în fruntea acestei țări în momente istorice tragice, când destinul acestui popor a fost schimbat într-un mod dramatic. Pe harta lumii, marile puteri au trasat noi granițe, noi direcții, hotărând cu duritate schimbări majore, fără să țină seama de aspirațiile popoarelor. În acele vremuri atât de tulburi, un Rege tânăr stătea în fruntea poporului său. S-au spus și s-au scris multe despre acei ani, iar părerile istoricilor și comentatorilor sunt atât de diferite. Cel mai bine a știut adevărul chiar Majestatea Sa – martor principal la acele evenimente istorice. Și l-a spus de nenumărate ori, pentru cei care au vrut să-l audă. Vor mai fi scrise multe pagini despre Regele Mihai. Chiar și după trecerea Sa la cele veșnice, unii nu vor conteni să-l conteste și să-l denigreze. Dar asta vine să confirme valoarea sa. Un lucru este clar: a fost și va rămâne o mare personalitate a poporului român!

   În aceste zile de doliu național, când televiziunile au vuit cu materiale, știri și emisiuni dedicate Regelui, mi-am amintit cu nostalgie cum am aflat eu despre Majestatea Sa. Cum numele Său s-a întipărit în memoria și în inima mea, pentru totdeauna. Eram copil și petreceam mult timp pe la bunicii mei materni, care stăteau în aceeași curte cu noi. Pe timpul iernii, în odaia călduroasă a bunicii, scotoceam prin sertarul mesei, când am găsit într-un colț câteva monede argintii foarte frumoase. Am citit pe ele următorul text: „Mihai I Regele românilor”. Atunci am întrebat-o pe bunica cine este acest Rege al românilor? Cu glasul său blând și cu marele-i talent de povestitor, bunica mea mi-a povestit mai multe despre cel care a fost în fruntea acestui popor, în anii tinereții sale. De câte ori aveam ocazia, mai luam monedele din sertar și mă uitam la ele: coroană, Rege… lucruri fascinante pentru un copil. La școală tronau pe pereți simbolurile puterii comuniste, tocmai aceea care îl izgonise pe Rege din propria-i țară…

  După ce am mai crescut, într-una din zile, am fost martorul unei discuții emoționante dintre bunicul meu și câțiva camarazi de-ai săi, împreună cu care fusese pe front, în război. Amintiri dureroase, răni sufletești care încă nu se vindecaseră, dorul de camarazii care muriseră pe câmpurile de luptă. La un moment dat, bunicul a povestit ceva remarcabil: înainte de a pleca cu regimentul său pe front, în unitatea militară de lângă București, unde se afla în acel moment, într-una din zile a trecut în vizită tânărul Rege Mihai. Bunicul meu era de gardă, la post, chiar la intrarea în unitate. Când Regele a coborât din mașina cu care venise singur (îi plăcea să facă asemenea vizite inopinate), bunicul i-a prezentat onorul, așa cum știa că trebuie să facă în fața conducătorului Armatei române. Faptul că Regele a dat mâna cu el, un tânăr țăran din Bărăgan, avea să rămână adânc întipărit în inima sa, pentru tot restul vieții. Am ascultat cu emoție această dezvăluire și am păstrat-o în inima mea de copil.

   La câțiva ani după Revoluție, în timpul unei vizite extraordinare pe care Majestatea Sa Regele Mihai a făcut-o în România, înainte să se stabilească definitiv în țară, a trecut și prin Ialomița mea natală. Am avut ocazia să-l văd, să-i stau în preajmă, să dau mâna cu dânsul. Și mi-am adus aminte de bunicul meu, dar și de bunica, care îmi povestise atât de frumos despre Regele românilor. O întâlnire de suflet, un moment dătător de speranță, pentru acei ani atât de frământați. Mulți au sperat că poate se va schimba ceva în țara asta, că poate românii vor alege întoarcerea la normalitatea aceea mult dorită. Anii au trecut, lucrurile nu s-au schimbat prea mult în România, românii au preferat să rămână cu aceiași conducători care s-au priceput de minune să-i dezamăgească pe alegători, iar Majestatea Sa Regele Mihai I a rămas un Rege de suflet al tuturor românilor. Un reper moral pentru atâtea generații de români.

   Pentru că în aceste clipe, trupul neînsuflețit al Regelui este coborât întru odihna mormântului, alături de strămoșii săi, se cuvine să-i spunem cu reverență și recunoștință: Rămas bun, Majestate!

100 lei

MS Mihai I

Anunțuri

The URI to TrackBack this entry is: https://alexandrone.wordpress.com/2017/12/16/ramas-bun-majestate/trackback/

RSS feed for comments on this post.

17 comentariiLasă un comentariu

  1. O istorie care ne face să ne punem și mai des întrebarea: cum ar fi fost oare dacă România ar fi fost monarhie? De mai bine de douăzeci de ani așteptăm ca nimicul să se schimbe în alt nimic, iar cel căruia i se cuvenea de drept să ne conducă i s-a refuzat și dreptul de a intra în propria-i țară. Trist, iar gândul că nu știm să apreciem valorile…e și mai trist! Seară bună, Alex!

    Apreciat de 1 persoană

    • # O întrebare atât de legitimă, dar… Tocmai aici este tragismul acestei situații, căci românii nu mai știu care ar fi trebuit să fie cu adevărat normalitatea lor. Spunea Regele într-un interviu difuzat în aceste zile că este de neiertat halul în care au adus unii țara și acest popor. Modul în care au îndobitocit și prostit oamenii, încât ei nici să-și pună întrebări nu mai sunt în stare. Votează ca turmele, așa cum li se spune, fără să mai discearnă binele de rău… Din păcate, din nefericire… Iar cei care au avut nesimțirea de a-l îndepărta pe Rege de țara lui și de poporul lui, sunt și acum bine-mersi. Și chiar sunt mulțumiți de „opera” lor de demolare a țării…
      Numai bine!

      Apreciat de 1 persoană

  2. Dumnezeu să îl odihnească în pace!

    Suntem triști. Ne-a plecat speranța schimbării adevărate în bine și-am rămas cu distrugătorii acestei țări !
    Să sperăm ca Majestatea Sa o să ne ierte pentru că nu am făcut mai mult pentru ca dânsul să fie în fruntea noastră, mai ales după ce am scăpăt de comuniști.
    Să sperăm că după acest eveniment trist mai marii noștri vor învăța ceea ce nu au învățat până acum, că oamenii vor în fruntea lor oameni integri, oameni cu caracter, oameni credincioși și iubitori de oameni, țară și neam.

    O noapte liniștită îți doresc Alex și numai bine! ❤~~~~~~~~~

    Apreciat de 1 persoană

    • # Sărut mâna, dragă Ștefania. Îți mulțumesc pentru cuvintele frumoase, pe care le-ai spus din suflet, la acest trist eveniment. Într-adevăr, am avut o ocazie să schimbăm ceva profund în viața acestei țări, dar ne-am complăcut în „dictatura minciunii”, cu acești „actori ai minciunii”, care conduc țara de aproape trei decenii. Iar românilor le-a cam plăcut asta, de vreme ce nu au schimbat nimic până acum… Păcat, căci am fi putut avea un conducător adevărat, Un Rege, nu saltimbanci mediocri… Măcar de-am învăța ceva și acum, în al 12-lea ceas, din „lecția Regelui”!
      Numai bine să dea Dumnezeu!

      Apreciază

  3. Mi-a plăcut mult omagiul pe care l-ai adus celei mai de seamă personalități a României contemporane. Rândurile tale mi-au amintit că Regele Mihai a fost în vizită și în Seini, participând la o slujbă în biserica ortodoxă, unde a luat cuvântul și a dat mâna cu mulți seineni. Firește că toți au fost profund impresionați de Majestatea Sa.
    Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească!

    Apreciază

    • # Ziua bună, dragă Petru. Și eu îți mulțumesc pentru amintirea pe care ne-ai împărtășit-o. Asemenea întâlniri sunt prilejuri minunate de a cunoaște oameni deosebiți, care chiar au făcut istorie.
      Dumnezeu să-l odihnească în pace! 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  4. Frumos omagiu I-ai adus, Alex, emotionante amintiri! Regele a marcat viata multor oameni, pãcat cã abia acum I se acordã atâta atentie de cãtre mass-media si se dau atâtea reportaje si documentare…

    Apreciat de 1 persoană

    • # Așa este! Noi, români, știm să omagiem oamenii de seamă, numai după ce au plecat din această viață. Am avut 27 de ani în care se puteau schimba multe, dar…
      Numai bine!

      Apreciat de 1 persoană

  5. Emoţionant omagiu, frumoase rânduri, triste vremuri…
    Sperăm ca istoria adevărată să ajungă cândva la lumină!

    Apreciat de 1 persoană

    • # Da, sperăm… Dar depinde și de alegerile noastre, ale românilor. Cu ce-am ales până acum… ne-am lămurit demult!
      O săptămână bună, dragă Potecuță! 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  6. O bucla lunga de istorie cu multe necunoscute, cel putin pentru mine. Nu stiu daca de aici inainte voi sti mai multe, sau mai exact peste cati ani voi sti mai multe. Sentimentul ca si istoria pe care o „traiesc” nu o percep corect ma nelinisteste cumva. Probabil ca nu sunt singura care am acest sentiment, dar e un sentiment foarte neplacut…

    Dumnezeu sa-l odihneasca si poate va veghea de sus asupra tarii si oamenilor pe care i-a iubit!

    Apreciat de 1 persoană

    • # Că ne place, că nu ne place, ceea ce trăim fiecare dintre noi este…ISTORIE! Și suntem datori să ne străduim să cunoaștem corect trecutul (nu cum ar vrea unii!), să înțelegem cât mai bine prezentul, pentru a ne putea clădi viitorul. Altfel… alții vor decide peste capul nostru, ceea ce cam vedem… Dar nu-i timpul pierdut, pentru niciunul dintre noi, să fim cât mai ancorați în realitatea în care trăim. Crede-mă, același sentiment ca și tine, mă încearcă adesea și pe mine.
      Dumnezeu să-l odihnească pe Regele Mihai!

      Apreciază

  7. ma inclin cu pietate… RIP!

    Apreciază

  8. Frumos omagiu si din tot sufletul draga Alex. Pacat ca ne lasam dusi, ne aducem aminte si omagiem cand valorile deja ne pleaca, parca e un blestem asupra noastra si ca si cum nu-i destul, ni s-a pus un val pe ochi sa nu vrem sa ne cunoastem trecutul cel adevarat decat cel ce s-a vrut sa-l stim pentru a nu ne trezi din somnul ce ne caracterizeaza. Oricum desi speranta moare ultima, poate valorile noastre adunandu-se mai toate in cer sa faca o sedinta cu Dumnezeu si sa ne mai dea o sansa spre a face bine copiilor si nepotilor nostri macar . Altfel aceasta pagina de istorie care s-a inchis dar care ne-a mai lasat o sansa sa nu fie si aceasta pierduta. O saptamana cu reusite si pregatiri frumoase pentru sfanta sarbatoare pe care o asteptam toti cu mare bucurie. Voi mai veni sa-ti las un colind si sa-ti urez , acum las floarea Craciunului si un prieten drag pentru Sara care-i face cu ochiul strengareste. Numai bine ❤

    Apreciază

    • # Sărut mâna! Vă mulțumesc pentru gândurile emoționante. Cele mai bune gânduri și urări și din partea noastră! 🙂

      Apreciază

  9. A republicat asta pe Monarhia Salvează România.

    Apreciază


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: