Februarie – ultimul popas al iernii
Februarie – este luna pe care romanii o închinau zeului Februs al tărâmurilor subpământene. Numele lunii duce cu gândul la „purificare”, căci amintește de ritualul purificării (curățirii), care începea la romani pe 15 februarie. Este luna când se pregăteau altoii pentru pomi, când se împrăștiau îngrășămintele naturale (gunoiul) prin grădini, când se curățau livezile și se pregăteau răsadnițele. La români, denumirea populară a lunii este Făurar – căci în această lună fierarii (făurarii) pregăteau și ascuțeau uneltele pentru primăvară.
* * *
„Dacă februarie este încărcat de zăpadă, o vară frumoasă se prevesteşte”. (proverb englezesc)
„Luna februarie este exact atât de lungă cât trebuie pentru a se scurge timpul până în martie”. (J.R. Stockton)
„Razele soarelui de februarie îşi coboară ramurile şi aduce culoare în muguri”. (William Cullen Bryant)
„Februarie construiește un pod, iar martie îl rupe.” (George Herbert)
Citate favorite – o idee frumoasă pe blogul doamnei Zinaida. O invitație la lectură.
Să aveți o săptămână frumoasă! 🙂
Lumea lui Alexandru 
Lasă un comentariu