Despărțire…

Lulu    Cu ani în urmă, vă scriam aici despre Lulu. Un câine deosebit, un adevărat luptător cu provocările vieții, un exemplu de tenacitate și curaj. Și un prieten minunat pentru membrii familiei lui. Astăzi am aflat că bravul de Lulu a plecat din această lume, după ce și-a îndeplinit din plin datoria sa de apărător de nădejde și prieten al oamenilor dragi. După ani de zile, când fac parte efectiv din viața noastră, momentul despărțirii de aceste suflete dragi este greu, căci au reușit să se lipească de inima celor care i-au primit cu drag în viața lor. Am să pun aici cuvintele Manuelei – prietena lui Lulu (nu cred că se potrivește cuvântul „stăpân”). Gânduri atât de emoționante, care te fac să lăcrimezi, chiar dacă  nu l-ai văzut niciodată pe Lulu…

   „Cand mai aud prin jur faimoasele cuvinte: “e doar un câine” mi se activează toți vulcanii din lumea asta …. pentru ca pentru mine ai fost un suflet si o inima care m-a învățat ce este demnitatea, cum trebuie sa fii mereu cu capul in sus si cum trebuie sa ai mereu curaj sa înfrunți dificultățile si obstacolele vieții. Atâta demnitate ai avut in tine încât niciodată nu te-ai lăsat luat in brațe si compătimit pentru ca aveai doar 3 lăbuțe, ne-ai schimbat viata in bine, ne-ai arătat cum trebuie trăită fiecare clipa, plină de aventura si plină de bucurie, acum dormi liniștit, ți-ai recuperat in sfârșit lăbuța pierdută in acel stupid accident, acum 14 ani, acum poți alerga liniștit după pisici si vrăbii, poți sări si mai repede pe masa, ca sa ajungi la pulpa de pui abia scoasă din cuptor si nu sa o furi si sa scapi …. ci sa o mănânci liniștit la masa …. poți sa corectezi lucrările copiilor având lângă tine cafeaua si un dop de pix pentru ronțăit…. poți sa dormi in minusculul spațiu dintre salteaua patului si structura lui , cu elasticul de par între dinti , sa sforăi liniștit si sa mai si vorbești din cand in cand … poți sa alergi după mașina vecinului si să-i musti cauciucul …. sa alergi repede la geamul din bucatarie, sa sari pe colțar si sa te uiți in jos de la etaj, cand auzi mașina mea ca se oprește in fata blocului … poți sa te sui liniștit la volan si cu geamul dat in jos sa scoți capul afara si sa râzi cu limba scoasă pana la cot !… poți in sfârșit sa te îmbrățișezi cu tata, il adorai atât de mult si era singurul care putea sa îți faca baie, aveai ochi numai pentru el … poți sa vii repede repede de afara si sa o iei la goana spre baie si sa sari in cada sa te spăl pe lăbuțe pentru ca așa făceai mereu …. intrai “încaltat” si lăsai urme peste tot… bombaneam dar nu te opreai … poți sa mănânci cu atâta zgomot ciorbița plină de legume pana cand cureți farfuria si lucește …. poți sa dai inspirație la oameni si sa scrie despre tine așa cum a facut deja un [vecin de cartier] care te vedea mereu la plimbare cu mama …. mama pe care ai vindecat-o si nu mai lua pastile pentru durere de oase pentru ca tu dormeai pe piciorul ei, sub plapuma, ascuns de tot de nici botul nu ți se vedea… poți sa fii liniștit ca nu o sa mai auzi vreun anunț la radio sau tv ca te-ai pierdut … poți sa mănânci cu sora mea împărțind la 2 un pateu cald cu brânza …. poți sa ne împingi jos din pat ca sa îți faci spațiu sa dormi…. sau poți sa te uiți la mama si să-i spui din privire ca perna ta e strâmba si nu poți sa dormi bine … poți sa iubești si sa fii iubit de toți pe care ii vei cunoaște acolo SUS… POȚI … pentru ca TU EȘTI LULU ! FRUMUSEȚEA MEA DIVINA ! La revedere LULU NOSTRU!”

Lulu (09-12-2003 ~ 17-09-2018).

Reclame

The URI to TrackBack this entry is: https://alexandrone.wordpress.com/2018/09/22/despartire/trackback/

RSS feed for comments on this post.

16 comentariiLasă un comentariu

  1. Of, ce emoţionant! Îmi pare rău de pierderea Manuelei.

    Apreciat de 1 persoană

    • # Așa e viața asta, cu provocări și încercări… Și pierderi de oameni și suflete dragi…

      Apreciază

  2. Uaaauu! Cat de minunat ai scris despre un sufletel atat de bun! Doar cine a impartit perna si patul cu un astfel de prieten poate stii, cat de cat, ce durere ai!
    Numai bine!

    Apreciat de 1 persoană

    • # Așa este. Chiar și aceste suflete de animale, reușesc să se lipească de sufletul nostru, adesea mai bine decât oamenii.
      Numai bine și o zi frumoasă! 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  3. Maine pe 23 se fac 1 an si 3 luni de cand nu mai e Dodo. Pe aici vreau sa zic. Ca in sufletul meu va fi mereu.
    Nu am putut sa citesc decat cateva cuvinte (nu m-au lasat lacrimile). Te rog frumos sa ii transmiti Manuelei o imbratisare si sper ca Lulu a ei sa ii intalneasca si pe Dodo, catelusul meu drag, baietel cret si pe Roni (catelusa pe care am avut-o la bloc, in copilarie.. prietena mea draga). Si da… nu a fost „doar un caine”. Poate fi sigura de asta.
    Pupici.

    Apreciat de 1 persoană

    • # Of, Doamne, ce trece timpul ăsta. Dar amintirea sufletelor dragi, oameni sau animale, nu trece niciodată. Ce frumos ne povesteai despre Dodo și ce mândră erai de un asemenea prieten minunat. Sunt convins că ne așteaptă acolo unde vom ajunge cu toți, cândva… Sunt sigur că Manuela se va bucura pentru gândurile tale bune.
      Toate cele bune și zile frumoase, dragă Rux! 🙂

      Apreciază

  4. Am citit titlul pe blogroll si am amanat cat am putut sa trec pe aici…
    Din cuvintele Manuelei se simte dragostea pentru Lulu. Stiu ca si micutul catelus ii simtea dragostea. Cat de dragalas era!
    Ii inteleg atat de bine tristetea incat m-au podidit lacrimile… Stiu cum e cand un catelus iese din viata noastra – chiar si un catelus care era al tuturor si al nimanui lasa un gol in sufletul celor care l-au indragit si ingrijit, si cu atat mai mare e golul cand e vorba despre un catelus alaturi de care erai lipit ca… timbrul de plic. 🙂
    Imi pare tare rau pentru pierderea ei. In mod sigur, Lulu nu a fost „doar un caine”.

    Multumesc pentru aceasta postare, Alex draga!
    Iti doresc sa ai o duminica frumoasa!

    Apreciat de 1 persoană

    • # Sărut mâna, dragă Diana! Ce frumos ai spus că ne lipim de animalele dragi ca… „timbrul de plic”!. Rămân acolo, în inima noastră, ca niște prieteni minunați. Ei nu mai sunt „doar câini” sau „doar pisici” (sau ce or mai fi), ci suflete atât de dragi. Mi-l amintesc cu drag și dor pe Țuchi. Avea un fel de a mă privi când vorbeam cu el, de parcă mă asigura că înțelege tot ce-i spun și eu chiar cred că înțelegea tot, atât era de lipit de noi cu toată ființa lui…
      Și eu îți mulțumesc pentru vizită și pentru comentariul emoționant, dragă Diana. Numai bine, cu drag! 🙂

      Apreciază

  5. Mi se pune un nod în gât de fiecare dată când aud de o asemenea despărțire sau o văd în vreun film. E la fel de dureroasă ca și cea dintre doi oameni, doar că se întâmplă mai des, deoarece câinii trăiesc doar un sfert din viața noastră. O înțeleg pe Manuela și îi doresc să fie tare, așa cum se vede din rândurile ei atât de frumoase!
    Gânduri bune și salutări prietenești, dragă Alex! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • # Mulțumesc din suflet, dragă Petru, pentru gândurile atât de frumoase. Sigur Manuela se va bucura pentru această susținere pe care a primit-o în comentariile de aici.
      Numai bine și din partea mea și zile liniștite! 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  6. Doare.

    Apreciat de 1 persoană

  7. Bună dimineața, Alex ! 🙂
    O postare de suflet 🙂 de OM iubitor adevărat de animale ! 🙂
    Sincer, postarea de față m-a emoționat ! 🙂
    O săptămână BINECUVÂNTATĂ
    întregii tale FAMILII, OM bun la suflet ! 🙂
    Alioșa .

    Apreciat de 1 persoană

    • # Ziua bună! Deși nu l-am cunoscut pe Lulu decât în trecere, în plimbările prin cartierul unde am locuit, mi-a rămas la suflet, pentru că a fost cu câine brav, un luptător și un exemplu! Dacă am scris cu admirație când era în viață, se cuvenea să-l elogiez și după plecarea sa din lumea aceasta.
      Mulțumesc mult. Numai bine și zile frumoase!

      Apreciază

  8. ooooooooooo ce trist! mare pacat… dar asta e viata! Ca om sau animal, toti suntem calatori pe acest tarâm si mai devreme sau mai târziu, ne ridicam la ceruri. Emotionanta povestea lui Lulu, multumim Alex draga ca ne-ai impartasit-o.
    Imi inchipui ce gol a lasat in sufletele voastre, familie de oameni buni!
    Sanatate si numai ganduri bune transmit de aici, din Bavaria.

    Apreciat de 1 persoană

    • # Sărut mâna, dragă Carmen. Mulțumiri pentru gândurile atât de frumoase. Lulu a fost câinele de suflet al unei familii de oameni minunați, din cartierul în care am locuit cu ani în urmă. M-a impresionat atunci povestea lui Lulu, despre care am scris aici, pe blog. Un cățelandru mutilat într-un accident, poate că ar fi fost lesne abandonat de către unii oameni. Este o responsabilitate mare să ai grijă de un câine-invalid. Oamenii aceștia cu suflet bun nu l-au abandonat pe Lulu ci l-au îngrijit cum s-a putut mai bine. Toată admirația noastră pentru dânșii.

      Apreciază


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: