Despre mine…

Nu vreau să încep să scriu aici despre mine. Aşa suntem noi, oamenii: niciodată suficient de obiectivi când vine vorba de propria persoană. Adică ajungem chiar să credem că suntem “cei mai… şi mai…”. În locul unor cuvinte despre mine, las să vorbească cele ce vor apărea aici. Lucrurile din lumea lui Alexandru vor spune mai bine despre mine. Şi despre ce aş vrea să spun eu lumii, oamenilor… Pentru că fiecare dintre noi are ceva de spus celorlaţi…. Ceva de spus lumii…. Aşa cum fiecare are propria sa… lume! Lume pe care ne-o clădim încă de la cea mai fragedă vârstă. Primele jucării, primele cărţi, desene animate, poveşti, prieteni, camarazi de joacă, colegi de grădiniţă şi de şcoală, rude, cunoscuţi, hobby-uri, colecţii, secrete, locuri dragi, amintiri…. Şi câte şi mai câte! În felul acesta ajungem să ne clădim ceea ce numim: lumea noastră. Eu am lumea mea, el are lumea lui, fiecare are lumea sa. Şi aşa tindem să vedem lumea întreagă ca pe un uriaş mozaic al lumilor tuturor oamenilor. Un mozaic ce-ar trebui să fie cât mai frumos, pe care ar trebui să-l umplem numai cu lucruri frumoase, cu sentimente şi trăiri cât mai nobile. Ca unii ce suntem chipuri ale lui Dumnezeu, Creatorul a toate.

Fiţi bine veniţi în lumea lui Alexandru ! Iar dacă veţi dori să spuneţi mai multe, puteţi să o faceţi printr-un comentariu. Nu am pretenţia că voi posta aici numai lucruri nemaipomenite. Ci lucruri obişnuite, aşa cum sunt ele văzute, înţelese, apreciate, de către un om obişnuit.

Cu drag,

Alexandru

PS. Un cântec minunat, închinat nouă, oamenilor….

Şi încă un cântec superb, ale cărui versuri „vorbesc „atât de frumos despre noi …pentru noi: „Vă las acum câte-un pic din tot ce ştiu / Vă las acum şi-om vedea noi mai …târziu...”