Constantin Brâncuși
(n. 18 feb.1876 – d.1956)
Sculptor român, artist de renume mondial.
******
„Eu am făcut piatra să cânte pentru Omenire”.
„Arta este altceva decât „redarea” vieţii, este transfigurarea ei”.
„Oamenii nu îşi mai dau seama de bucuria de a trăi, pentru că nici nu mai ştiu să privească minunile Naturii”.
„În timpul copilăriei – am dormit în pat. În timpul adolescenţei – am aşteptat la uşă. În timpul maturităţii – am zburat înspre ceruri…”
„Muncind asupra pietrei, descoperi Spiritul – tăinuit în materie, măsura propriei ei fiinţe. Căci mâinile sculptorului gândesc întotdeauna şi urmăresc gândurile materialului”.
„Am făcut şi eu paşi pe nisipul eternităţii”.
„Nu putem să-l ajungem niciodată pe Dumnezeu, însă curajul de a călători spre el rămâne important”.
„În sufletul meu nu a fost niciodată loc pentru invidie – nici pentru ură, ci numai pentru acea bucurie, pe care o poţi culege de oriunde şi oricând. Consider că ceea ce ne face să trăim cu adevărat, este sentimentul permanentei noastre copilării în viaţă”.
„Cine nu iese din Eu, n-atinge Absolutul şi nu descifrează nici viaţa”.
„Eu nu am căutat, în toată viaţa mea, decât esenţa zborului! Zborul – ce fericire!”
„Raţiunea de a fi a artiştilor este aceea de a revela frumuseţile lumii”.
Citate favorite – o idee frumoasă pe blogul doamnei Zinaida. O invitație la lectură.
Miercurea fără cuvinte” a început 
În imediata apropiere a orașului Sibiu, se găsește un loc foarte interesant, pe care vi-l recomand să-l vizitați, când ajungeți prin zonă, mai ales dacă este vară și vreți să vă răcoriți. Cum noi am ajuns pe la Sibiu în plină arșiță a verii, recomandarea de a ne răcori la Ocna Sibiului ni s-a părut foarte tentantă și nu am regretat deloc. Am ajuns repede acolo și am descoperit încântați că avem de ales dintre multe lacuri cu apă sărată, unde oamenii se bălăceau cu o vădită plăcere. Punctul de atracție maximă era însă lacul cu nămol – loc care a amuzat-o cel mai tare pe Sara, când am intrat și ne-am înămolit ca niște purcei! 😀 Numai că oamenii nu intrau acolo de dragul distracției, ci pentru calitățile incontestabile ale nămolului, pentru tot felul de afecțiuni reumatice și nu numai. Când am ieșit afară, la soare, nămolul a început să se usuce și să ne strângă pielea. În apropiere erau amenajate dușuri cu apă rece și caldă, căci nămolul nu se dădea dus de pe noi așa de ușor. După ce ne-am curățat bine de „aroma de coteț” (cum a zis Sara), am intrat într-unul din lacurile cu apă sărată din apropiere. O apă minunată, teribil de sărată, dar care ne-a dat o stare de relaxare deosebită. Cel mai fain a fost că puteam în voie, fără prea mari talente la înot. Cu adevărat un loc plăcut pentru relaxare, într-o zi de vară. Și, am uitat să vă spun, era foarte multă lume! La ora prânzului, când am făcut eu pozele, cei mai mulți se duseseră la masă.
Centrul atracției la Ocna Sibiului – lacul cu nămol! 🙂
Locuri de relaxare… la alegere!
Dacă ar fi fost mai aproape de casă… am fi dat o fugă chiar acum pentru o baie! 🙂
Un dâmb de sare!
Și o vale plină de sare, după ce apa s-a evaporat!
„Miercurea fără cuvinte” a început la Carmen și continuă 
