„Dacã…”

Dacã-ţi rãmâne mintea când cei din jur şi-o pierd,
Şi fiindc-o ai te-apasã sub vorbe care dor,
Dacã mai crezi în tine când alţii nu mai cred

Şi-i ierţi si nu te superi de îndoiala lor,
Dacã de aşteptare nu osteneşti nicicând,
Nici de minciuna goalã nu-ţi clatini gândul drept,
Dacã, izbit de urã, nu te rãzbuni urând

Şi totusi nu-ţi pui mascã de sfânt sau de-nţelept,
Dacã visezi, dar visul stãpân de nu ţi-l faci,
Sau gândul, deşi judeci, de nu ţi-e un ţel,
Dacã-ncercând triumful sau prãbuşirea taci

Şi poţi, prin amândouã trecând, sã fii la fel,
Dacã înduri sã afli cinstitul tãu cuvânt,
Rãstãlmãcit, naivii sã ducã în ispitã,
Sau truda vieţii tale, spulberatã-n vânt,
De poate iar s-o ‘nalţe unealta-ţi prea tocitã,
Dacã poţi strânge toate câstigurile tale,
Ca sã le joci pe-o carte şi sã le pierzi aşa,
Şi iarãşi de la capãt sã-ncepi aceeaşi cale,
Fãrã sã spui o vorbã de neizbânda ta,
Dacã poţi gândul, nervii şi inima sã-i pui,
Sã te slujeascã încã peste puterea lor,
Deşi în trupul firav o altã forţã nu-i afarã de voinţa ce le impune spor,
Dacã te vrea mulţimea, deşi n-ai linguşit,
Şi lângã şef tu umbli ca lângã-un oarecare,
Dacã de rãi sau prieteni nu poţi sã fii rãnit,
Dacã nu numai unul, ci toţi îţi dau crezare,
Dacã ajungi sã umpli minutul trecãtor,
Cu şaizeci de clipe de veşnicii, mereu,

Vei fi pe-ntreg Pãmântul deplin stãpânitor ,
Şi, mai presus de toate, un OM –copilul meu!

de Rudyard Kipling (1865-1936)

Reclame
Published in: on 01/08/2008 at 5:14 pm  Comments (2)  
Tags: , ,