A venit!

    Da, a venit toamna! Nici n-am băgat de seamă ce repede s-a dus şi vara aceasta… Şi, oricât de cald ne-a fost în zilele acelea fierbinţi, acum ştim sigur că-i vom duce dorul verii… Şi în aceste zile de început de toamnă a fost foarte cald afară dar….se simte în aer parfumul toamnei. Nu ştiu dacă aţi observat, dar frunzele copacilor s-au schimbat dintr-o dată, devenind ruginii sau galbene. Pe aleile pe unde căutam deunăzi umbra, foşnesc deja primele frunze care au căzut din copaci…

    „A venit, a venit toamna…” – vorba cântecului. Un anotimp plin de frumuseţe, care ne predispune la melancolie… Să ne bucurăm din plin de tot ceea ce ni se oferă din plin! Vă doresc tuturor o toamnă minunată! 🙂

Aleile toamnei…

Covor de frunze…

Frumuseţe apusă…

Veşminte” de copaci …în schimbare…

Septembrie…

A venit, a venit toamna!

A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.

Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare…

de Nichita Stănescu