În amurg…

Imagini „fără cuvinte” înscrise aici pe pagina doamnei Zina.

Amurgul zilei…

WP_20150825_19_52_42_Pro

   Chiar dacă vremea este încă văratică şi ne bucurăm din nou de zile calde şi luminoase, se simte tot mai tare că vara se apropie de sfârşit. Şi nu doar calendaristic vorbind. Ziua se sfârşeşte mai repede, nopţile sunt din ce în ce mai răcoroase, iar dimineţile cu rouă. Lumina soarelui nu mai are puterea de foc de acum câteva săptămâni, când ne pârjolea pur şi simplu. Dar este o lumină plăcută şi blândă. Cât de curând, toamna ne va întâmpina cu lunga ei trenă de frunze galbene, roşii, uscate, cu mulţimea de roade bogate şi noianul de miresme minunate. O aşteptăm cu drag!

WP_20150825_19_53_16_Pro

Reflexii…  – găsiţi pe pagina lui Sorin.

Amurg de toamnă (Life in Pictures)

    S-au dus zilele lungi ale verii, când asfinţitul  se lăsa târziu, încet, după o zi cu arşiţă. Odată cu toamna, tot mai stăpână peste natură, zilele s-au scurtat şi deja ducem dorul căldurii de astă vară. Este noiembrie, iar natura se pregăteşte ca în curând să intre în pauza hibernală. Spectacolul se apropie de sfârşit, cortina stă să cadă… Covorul de frunze ce cad din copaci este tot mai gros. Razele soarelui sunt tot mai firave…  Doar paşii se mai aud peste frunzele foşnitoare căzute pe pământ. Ziua se scurge încet, încet, printre ramurile copacilor, tot mai golaşi… E multă linişte în jur… Linişte… Amurgul zilei este mult mai grăbit, iar soarele coboară repede, lăsând degrabă loc nopţii. Răcoarea se-nteţeşte, grăbindu-ne spre casă, unde vom petrece mult mai mult timp de-acum încolo, căci plimbările în natură vor fi tot mai scurte…

    O ultimă „privire” a soarelui, la apusul unei zile…

Şi-a mai trecut o zi de toamnă…. O zi din viaţa noastră…

Life in pictures – ideea lui Costin Comba.

Călători

Călători prin viaţă…asta suntem. Mereu pe drum, mereu în mers. Încercăm atâtea drumuri până ce ne găsim drumul! Acela care este numai al nostru… E greu să-ţi găseşti propriul tău drum. Important este să vrei să-l găseşti. Altfel…rătăceşti.

Ne intersectăm adesea cu drumurile celorlalţi. Uneori mergem alături. Alteori doar ne salutăm. Sau trecem unii pe lângă alţii fără să ne spunem nimic. O lume plină de ….drumuri. Fiecare drum are ceva unic. Începe de undeva, şerpuieşte prin imensitatea lumii şi se pierde în zare către…undeva. În zare se vede doar…cerul. Uneori senin, cu soarele strălucind peste toate. Alteori plin de nori, furtunos chiar. Pe marginea drumului…copaci. Ca nişte martori tăcuţi la trecerea oamenilor.

Toamna, copacii sunt parcă mai frumoşi ca oricând. Înveşmântaţi în culoare… De parcă ar vrea să ne spună ceva despre frumuseţea drumului…

La drum…

Cer senin…

Soarele apune şi îşi revarsă ultimele raze peste lume…

Drum în amurg…

În amurg, silueta unei fântâni la marginea drumului…Noaptea îşi lasă încet-încet „cortina” sa întunecată peste drumuri, peste toate… Dar mâine toate vor străluci în lumina răsăritului unei zile noi!