Reflexii primăvăratice

DSC07216

   Cam sfioasă, primăvara asta! Sunt multe semne că „spectacolul” renaşterii naturii va începe în curând, iar frumuseţea va izbucni în toată splendoarea, dar… începutul este încă timid. Dar şi când „minunea” se va produce, nu vom mai şti ce să admirăm mai întâi.

   Chiar dacă v-am mai arătat imagini din Parcul Chindia, îmi place să surprind acest loc în fotografii, căci fiecare ipostază este unică şi de fiecare dată descopăr ceva nou. Aşa că, am să vă arăt reflexiile începutului de primăvară pe meleaguri târgoviştene, în parcul mare al oraşului. Şi voi mai veni şi cu alte imagini din acest loc frumos.

DSC07212

DSC07211

DSC07209

DSC07210

 Şi un zâmbet drăgălaş, ca o rază de primăvară! 🙂

DSC07213

Reflexii  – o idee a lui SoriN.

Reclame

Câmpuri aurii

2013-05-04 15.18.29   Cât de mult am aşteptat primăvara, cu explozia ei de culori minunate! Oricât de mare ar fi alergarea noastră de fiecare zi, chiar şi în această goană nebunească, tot mai putem să aruncăm o privire la „spectacolul” naturii din jurul nostru. Fiecare zi ne descoperă atâta frumuseţe, că ar fi şi păcat să nu băgăm de seamă ce se petrece în jurul nostru. Ceea ce ne impresionează cel mai mult, este această bogăţie nesfârşită de culori. Nu este culoare sau nuanţă, pe care să n-o fi văzut-o în mijlocul naturii, în cele mai frumoase reprezentări.

   Astăzi vă ofer… galben!

2013-05-04 15.18.36

2013-05-04 15.19.13

2013-05-04 15.19.03

2013-05-04 15.18.48

Vă doresc o săptămână minunată! 🙂

Răsărit de soare peste Bărăgan

Sunt zile în care treburile ne mână la drum dis de dimineaţă. Ne trezim cu noaptea în cap şi purcedem pe cale spre rezolvarea problemelor pe care le avem. Şi câte nu ne propunem într-o zi…

În graba noastră, de multe ori nici nu băgăm de seamă că în jurul nostru se petrec atâtea lucruri minunate – miracole ale vieţii, semne pe care Cel de Sus ni le dăruieşte pentru a ne încredinţa de prezenţa Sa divină.

Un răsărit de soare este un miracol! Fie că îl admirăm la malul mării (unde spectacolul este mirific!), fie oriunde în altă parte, re-naşterea unei zile este ceva fascinant. Mai întâi noapte întunecoasă, răcoarea pătrunzătoare din jur, apoi mijirea zorilor, o mică luminiţă care se iveşte la orizont, crescând puţin câte puţin, până ce „mândrul Soare” îşi ia în stăpânire firmamentul cerului.

Să poţi să te opreşti din graba drumului şi să admiri câteva clipe toate acestea… este pur şi simplu minunat! Întreaga fiinţă renaşte întru lumina unei noi zile…

Peste întinsul Bărăganului, soarele a răsărit ca o binecuvântare!

Published in: on 20/04/2010 at 9:00 am  Comments (3)  
Tags: , , , ,

Iarna pe uliţă

Trebuie să recunoaştem că de mulţi ani nu am mai avut o iarnă atât de bogată în omăt. Ne mulţumeam chiar şi cu puţinii fulgi de zăpadă care abia albeau puţin pământul şi numai pentru puţin timp. Ne aminteam cu nostalgie de iernile copilăriei, când făceam derdeluşuri cât gardul sau tunele prin zăpadă, într-o hărmălaie de nedescris, de vuia strada de glasurile copiilor. Exact ca-n poezia lui George Coşbuc, de care ne amintim cu atâta plăcere.

Anul acesta „baba Iarna” a venit pe uliţele satului cu o trenă bogată de nea, aşternând un covor gros şi alb. Crivăţul a suflat aşa cum numai în Bărăgan poţi vedea (şi simţi!), viscolind zăpada prin toate cotloanele. Au fost câteva zile în care nu zăreai pe stradă nici ţipenie de om. Doar vălătucii de zăpadă învolburată de vântul tăios care bătea cu putere. Dacă te încumetai totuşi să te aventurezi pe stradă, trebuia să te înarmezi cu multă hotărâre pentru a face faţă stratului gros de zăpadă care astupase cu totul drumul, încât te simţeai un fel de „explorator” prin peisaje … polare! Când vremea s-a mai liniştit şi soarele a reapărut pe cer, abia atunci am văzut „isprăvile” iernii. La capătul străzii drumul a „dispărut” sub un munte de omăt bine bătătorit,  la ultima casă gardul abia se mai zărea, iar în dreptul porţii a fost săpat un „tunel de acces”!  🙂

Acoperişurile „căciulate” de stratul gros de zăpadă împodobesc atât de frumos casele modeste ale oamenilor. Iar crengile copacilor, încărcate de promoroacă, ne duc cu gândul la „pădurea de argint” din poveştile copilăriei.

Văzând atâta frumuseţe în jur, parcă şi „baba Iarna” este de-acum o „Crăiasă a zăpezii”! Nu?

„Parca pe aici era drumul?” 🙂

Iarna în Bărăgan

Fiecare anotimp are farmecul său şi tocmai noianul de frumuseţe pe care ni-l oferă fiecare perioadă a anului, ne  face să ne alegem momentele preferate. Suntem în plină iarnă şi ne bucurăm din plin de frumuseţea ei … „îngheţată”. Iar peisajele acoperite de un imens alb imaculat ne arată o lume mai…albă! Şi mai frumoasă!

Şi peste Bărăgan iarna a venit cu omăt din belşug. Şi nu este decât începutul, ne avertizează meteorologii. Cu gândul la urarea de Pluguşor: „iarna-i grea, omătu-i mare, semne bune anul are…”, primim bogăţia zăpezii cu bucurie!

Drumurile acoperite de nea, ne duc cu gândul la „sania cu zurgălăi” din cântecul binecunoscut!

Leagănele aşteaptă cuminţi vremuri mai calduroase, căci copiii sunt acum la săniuş!

Cu toate problemele legate de ger, am avut parte de o iarna frumoasa!

Răsărit de soare…

DSC09314În fiecare dimineaţă, paşii ne poartă cu grăbire spre locul ostenelilor şi al străduinţelor noastre. Mereu pe fugă, adesea întârziaţi, furaţi de iureşul gândurilor şi al preocupărilor acaparante, uităm cel mai adesea să observăm „miracolele” pe care le putem vedea la tot pasul. Zilele trec una după alta, anotimpurile aproape că „zboară”, anii se duc cu repeziciune unii după alţii iar noi rămânem cu mirarea şi cu veşnica întrebare: „când au trecut oare atâţia ani din viaţa noastră?„.

Sunt atât de multe lucruri minunate pe care nu ar trebui să le trecem cu vederea. Pentru că am rămâne atât de „săraci” sufleteşte, fără ele. Un răsărit de soare este mereu o minune. Din întunericul nopţii, pe firmamentul cerului, la linia orizontului apare o uşoară roşeaţă, apoi un punct strălucitor, la început mic, apoi din ce în ce mai mare…

DSC09315

DSC09316

O nouă zi! Un nou început… Încă o binecuvântare a Cerului!

DSC09321

Published in: on 28/10/2009 at 1:23 pm  Comments (6)  
Tags: , , , ,

La Amara….

Fiecare dintre noi avem anumite locuri unde ne place să ne retragem în linişte, departe de lumea dezlănţuită, de vuietul şi framântarea vieţii cotidiene. Anumite locuri unde ne place să fim singuri, doar cu noi înşine, fără să ne mai gândim la grijile obişnuite. Sau să fim numai cu cei dragi! De obicei ne alegem locuri din natură, în pădure, la malul unei ape, unde să contemplăm în linişte frumuseţea din jurul nostru.

În inima Bărăganului, aproape de Slobozia, se află un loc căutat de mulţi oameni, nu numai pentru odihnă sau peisaj, cât mai ales pentru calităţile curative în vindecarea multor suferinţe. Este vorba de lacul Amara – „perla Bărăganului” – aşa cum a fost numit acest loc multă vreme. În plină câmpie, în această întindere nesfârşită, cât vezi cu ochii, lacul Amara este o adevărată oază. Mai ales vara când mulţi călători aleg să facă măcar un mic popas, pentru ca să se răcorească puţin de arşiţa care pârjoleşte totul în jur…

Chiar dacă astăzi Amara este departe de renumele de altă dată, când la băi veneau foarte mulţi oameni, iar plajele erau aglomerate toată vara, încă sunt mulţi cei care caută odihnă şi vindecare în acest loc binecuvântat de Dumnezeu. Nămolul de Amara se spune că face minuni pentru afecţiunile reumatice. Iar dacă acest lucru îl spun oameni veniţi din colţurile ţării, de la Oradea, Satu Mare, Suceava, Hunedoara, Iaşi sau Timişoara, nu-ţi rămâne decât să-i crezi. Centrele de tratament, hotelurile, clinicile au fost modernizate, iar acest lucru continuă să se facă. Stă în puterea oamenilor să scoată din nedreapta uitare acest loc. Ca atâtea alte locuri din ţara asta, staţiuni altă dată pline, lăsate pe nedrept în paragină, deşi ar putea să bucure atâtea suflete, după o viaţă de muncă.

Lacul Amara se întinde pe o suprafaţă de 132 hectare şi o lungime de 4 kilometri. Cum vii dinspre Slobozia, imediat pe partea dreaptă se găseşte popasul Perla. Camping şi căsuţe, plajă, loc de pescuit şi mulţi salcâmi. Dacă alegi să treci de acest prim popas, se ocoleşte marginea lacului şi tot pe partea dreaptă a drumului te întâmpină Hotelul Lebăda (fost UGSR) cu centru de tratament şi plajă şi un imens parc de jur împrejur. În imediata apropiere se găseşte Hotelul Ialomiţa, având aceleaşi dotări. Este cel mai modernizat dintre hoteluri şi, de aceea, aici este mereu aglomeraţie, tot timpul anului. Tot în apropiere se găseşte şi Grădina de vară, unde în fiecare vară se organizează cunoscutul Trofeu Amara sau Trofeul Tinereţii – adevărată rampă de lansare a multor tineri interpreţi de muzică uşoară românească, azi vedete consacrate. Spre capătul lacului se află şi ultimul loc de popas: Complexul Mirceşti cu mai multe hoteluri, bază de tratament, plajă, parc şi loc de pescuit.

Într-o regiune precum Bărăganul, renumită pentru verile toride şi prăfuite şi iernile grele şi geroase, cu viscole puternice, la Amara poţi găsi un loc plăcut de popas şi relaxare dar şi de vindecare pentru multe afecţiuni. Chiar dacă vara a trecut de mult, amintirea zilelor toride ne face să ne gândim cu drag la Amara şi la vara ce va să vină!

Nu mi-am propus să fac aici „reclamă” staţiunii Amara. Am vrut doar să vorbesc despre un loc deosebit, un loc unde te poţi simţi bine şi unde poţi realiza atât de bine legătura cu natura, cu toate minunăţiile pe care ni le-a dăruit Dumnezeu din plin. Nu aveţi decât o variantă: mergeţi şi convinge-ţi-vă!

dsc01765

Published in: on 14/10/2008 at 9:23 pm  Comments (12)  
Tags: , , , ,