Drum de iarnă

Nu ştiu alţii cum sunt, dar mie îmi place foarte mult să călătoresc. Când mă aştern la drum, abia aştept să admir toate frumuseţile care se ivesc în cale. Şi sunt atâtea de văzut….

La drum mă simt cel mai aproape de …mine. Eu şi cu gândurile mele….Copacii de pe marginea drumului, trecând unul câte unul, de o parte şi de alta, rămânând tot mai în urmă, ca nişte urme ale trecerii călătorului…

Cerul senin, incredibil de senin! Ca o mare revărsată pe bolta de deasupra lumii.

Câmpurile albe, incredibil de albe şi nesfârşite…

Lumina strălucind orbitor! Doamne, câtă lumină ne dăruieşti! Este minunat!

Călător pe drum de iarnă… Călător prin viaţă…

Câmpuri albe…

…cer senin…

Spre asfinţitul zilei…

Şi-a mai trecut încă o zi din viaţă…

Publicitate

Călători

Călători prin viaţă…asta suntem. Mereu pe drum, mereu în mers. Încercăm atâtea drumuri până ce ne găsim drumul! Acela care este numai al nostru… E greu să-ţi găseşti propriul tău drum. Important este să vrei să-l găseşti. Altfel…rătăceşti.

Ne intersectăm adesea cu drumurile celorlalţi. Uneori mergem alături. Alteori doar ne salutăm. Sau trecem unii pe lângă alţii fără să ne spunem nimic. O lume plină de ….drumuri. Fiecare drum are ceva unic. Începe de undeva, şerpuieşte prin imensitatea lumii şi se pierde în zare către…undeva. În zare se vede doar…cerul. Uneori senin, cu soarele strălucind peste toate. Alteori plin de nori, furtunos chiar. Pe marginea drumului…copaci. Ca nişte martori tăcuţi la trecerea oamenilor.

Toamna, copacii sunt parcă mai frumoşi ca oricând. Înveşmântaţi în culoare… De parcă ar vrea să ne spună ceva despre frumuseţea drumului…

La drum…

Cer senin…

Soarele apune şi îşi revarsă ultimele raze peste lume…

Drum în amurg…

În amurg, silueta unei fântâni la marginea drumului…Noaptea îşi lasă încet-încet „cortina” sa întunecată peste drumuri, peste toate… Dar mâine toate vor străluci în lumina răsăritului unei zile noi!

Drumuri…

Atunci când ne naştem, pornim la drum pe cărarea vieţii noastre. Un drum mai lung sau mai scurt… pentru fiecare altfel. În sânul familiei învăţăm primii paşi. Descoperim primele taine ale existenţei noastre. Deschidem ochii către lumea aceasta şi învăţăm să o cunoaştem. Alături de părinţi, fraţi, prieteni, păşim împreună pe drumul vieţii. O călătorie cu multe necunoscute… Ajungem şi la primele răspântii. Facem primele alegeri. Decidem încotro să mergem mai departe. Pe măsură ce creştem, înaintăm în cunoaştere şi în înţelegere. Înţelegem că o simplă decizie îţi poate schimba definitiv tot restul vieţii. O decizie îţi poate trasa definitiv destinul pe alte făgaşuri. De aceea, uneori şovăim. Nu ştim cum să alegem! Nu ştim dacă drumul pe care l-am ales este cel mai bun.

Sunt drumuri şi drumuri. De-a lungul vieţii ni se deschid în faţă atâtea drumuri…  Unele frumoase, ademenitoare, altele abrupte, pietroase, unele bătătorite şi de alţii, altele neumblate, misterioase….

Drumuri şi drumuri…… Quo vadis, Domine?

Drumuri sunt multe… CALEA este numai UNA!

EL ne-a arătat-o!