Toamna la Amara

Toamna aceasta ne-a adus atât de multă frumuseţe şi bucurie în suflet. Au fost săptămâni de încântare spirituală, de contemplare a creaţiei divine, a minunilor pe care Dumnezeu le face prin fiecare lucru  din această lume. Un fir de iarbă, o frunză, un copac, un apus de soare sau un răsărit, o adiere de vânt sau o rază caldă de soare, o gâză ce poposeşte o clipă pe chipul nostru, un zâmbet pe chipul altui om…. şi câte alte minunăţii care ne pot încânta sufletul….

O toamnă atât de frumoasă…. Un adevărat spectacol al naturii! Merită să petrecem cât mai multe clipe în mijlocul acestei reprezentaţii de excepţie. În locurile noastre dragi, în locurile de suflet sau oriunde putem descoperi un strop de linişte şi frumuseţe…

Încercaţi!

…măreţia unui nuc….

…şi-o floricică gingaşă răsărită printre frunze….

Copacul

Numai cine a sădit vreodată un copac a cunoscut bucuria de a-l vedea crescând sub ochii săi, an de an, tot mai frumos, tot mai falnic. La început o mică nuieluşă, primele crengi, primele frunze, coroana ce se conturează tot mai viguroasă. Odată cu măreţia lui, începi să realizezi şi anii care s-au adăugat la viaţa ta. Şi toate îşi urmează cursul firesc a tot ceea ce există pe acest pământ….

Atunci când vezi un copac falnic, nu poţi să nu te gândeşti la acela care l-a sădit, la oamenii care au fost prin preajma lui, la evenimentele la care el, copacul, a fost …martor. În felul lor, copacii ne povestesc multe dintre cele la care au fost de faţă. Ca nişte străjeri neclintiţi, înfruntând arşiţa verii sau frigul iernii. Sau răutatea omului, de multe ori…

V-aţi întrebat vreodată, stând lângă un copac: oare ce ar putea să ne spună acesta nouă? Sau o mulţime de copaci, într-o pădure ce are măreţia unei catedrale? Fiecare dintre noi poate încerca un răspuns. Natura este templul în care oamenii sunt lăsaţi să oficieze liturghia vieţii, înaintea Marelui Creator…


Şi o melodie minunată, care vă va încânta sufletul….