Verde … roşu …. galben ….alb…

Da! Cu adevărat toamna aceasta a fost frumoasă. A fost minunată! Ieri am primit un ultim mesaj din partea ei. Un mesaj de rămas bun. Tropăind, cu cojoacele ei multe în spate, zgribulită şi mai mereu zburlită, iarna se apropie hătărâtă. Ziua a început nesperat de cald! Şi cu un cer senin, luminos… Apoi au apărut norii, răcoarea a început să pună stăpânire şi apoi primii picuri de ploaie, care apoi au prins mai multă … consistenţă şi culoare…

Am încercat să surpind cât mai multe momente din aceast frumoasă, superbă toamnă. Spectacol de culori, de frumuseţe, de vreme prietenoasă, de bucurie sufletească. Dar ceea ce m-a încântat cel mai mult a fost trecerea aceasta minunată de la un registru coloristic la altul. Uneori a fost o trecere petrecută… peste noapte! Verde… roşu… galben…. Merită să mai aruncăm o ultimă privire! Cu fiecare an va fi la fel şi totuşi altfel! Aşa ne răsfaţă Domnul pe noi, copiii Săi… Cu speranţă în suflet ne vom mai bucura şi-n anii următori de această frumuseţe!

La revedere, Toamnă!

 

dsc04791

 

dsc04756

 

dsc051821

 …roşu…

dsc05144

 

  

 

dsc05185dsc05224

 

 …galben

 

dsc05200

 

 dsc05283

 

dsc052881

  şi…albul primei zăpezi!

dsc05394

 

dsc05395

 

dsc05377

dsc05407

A venit, a venit toamna!

A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.

Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare…

de Nichita Stănescu