Citate favorite (39)

Februarie – ultimul popas al iernii

crenguță   Februarie – este luna pe care romanii o închinau zeului Februs al tărâmurilor subpământene. Numele lunii duce cu gândul la „purificare”, căci amintește de ritualul purificării (curățirii), care începea la romani pe 15 februarie. Este luna când se pregăteau altoii pentru pomi, când se împrăștiau îngrășămintele naturale (gunoiul) prin grădini, când se curățau livezile și se pregăteau răsadnițele. La români, denumirea populară a lunii este Făurar – căci în această lună fierarii (făurarii) pregăteau și ascuțeau uneltele pentru primăvară.

  *   *    *

Dacă februarie este încărcat de zăpadă, o vară frumoasă se prevesteşte”. (proverb englezesc)

Luna februarie este exact atât de lungă cât trebuie pentru a se scurge timpul până în martie”. (J.R. Stockton)

Razele soarelui de februarie îşi coboară ramurile şi aduce culoare în muguri”. (William Cullen Bryant)

Februarie construiește un pod, iar martie îl rupe.” (George Herbert)

 

muguri

Citate favorite – o idee frumoasă pe blogul doamnei Zinaida. O invitație la lectură.

Să aveți o săptămână frumoasă! 🙂

Reclame

Revenire

Când ne aşteptam mai puţin, iarna a revenit în forţă, cu ninsori zdravene, ger şi viscol puternic. Azi a fost Dragobetele, peste câteva zile va fi Mărţişorul, iar zburlita doamnă Iarnă îşi face de cap! Ne-a dat cumva de înţeles că nu renunţă cu una cu două la domnia ei friguroasă. Ne înclinăm cu respect în faţa sa, sperând să o mai îmbunăm şi să-şi abată de la noi suflarea-i de gheaţă.

Într-o singură noapte, ne-am trezit că toate sunt acoperite de veşmântul alb al iernii.

Frumoasele acorduri ale muzicii lui Vivaldi, parcă grăiesc despre frumuseţea iernii…

Published in: on 24/02/2011 at 11:38 pm  Comments (22)  
Tags: , , , , ,

Încă iarnă…

Cele câteva zile călduroase de săptămâna trecută, aproape că ne convinseseră că iarna e pe sfârşite. Dar nu e chiar aşa. Suntem în luna februarie, iar doamna Iarnă este încă în plină domnie. De dimineaţă mă uitam pe fereastră şi…începuse să ningă. Fulgi răzleţi se iţeau din cer. Gerul din ultimele zile ne-a pus şi el gândurile îndrăzneţe la punct. Prin grădini am zărit şi câţiva ghiocei tare grăbiţi (aşa sunt ei!), dar frigul ne spune că trebuie să mai aşteptăm. Să mai avem puţină răbdare.

Are şi iarna frumuseţea ei. Şi-ar fi păcat să nu o admirăm. Să nu profităm de tot ceea ce ni se oferă. Să preţuim fiecare clipă, colţ de cer, rază de soare, fulg de nea….Să mulţumim Cerului că încă le avem şi le putem vedea.

Minunatul alb al zăpezii!

Covorul de nea aşternut peste grădină. Totul este atât de alb şi de frumos!

Urme pe zăpadă… Şi câteva frunze, uitate prin copaci toamna trecută, zburate de vântul care a aşternut zăpada…

Ţurţuri ca de cristal, la streşinile caselor…

…lucind în soare…

Troianul de pe acoperiş, explorat de o pisică.

Camuflate în zăpadă!

Zăpada depusă în tot felul de forme interesante.

O scară din zăpadă!

Un mic „vestitor” grăbit, adus în casă, la căldură.