Frumoasele verii…
“Miercurea fără cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen.
Să aveţi o zi de miercuri cât mai bună! 🙂
Wordless Wednesday (CLXVI)
„Aurul florilor”… 
Miercurea fără cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen. Să aveţi o zi de miercuri cât mai frumoasă! 🙂
Wordless Wednesday (LXIX)
Zâmbind spre Soare…
“Miercurea fără de cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen. Tuturor vă doresc o zi cât mai senină şi frumoasă, iar celor care azi îşi sărbătoresc ziua onomastică, un călduros La mulţi ani! Multă sănătate şi fericire!
Frumoasele soarelui
Da, frumoasele soarelui! Ca nişte fiice ale astrului ceresc, care strălucesc cum nicio altă floare nu o poate face mai bine! Sunt nişte flori fascinante. Nu pot să mă gândesc la floarea-soarelui ca la o…plantă tehnică sau ca la o…materie primă pentru ulei! Sunt mult prea frumoase ca să le priveşti atât de …pragmatic. Nu poţi să treci pe lângă un lan de floarea-soarelui, fără să admiri această „mare de galben” auriu, strălucitor.
Pentru că e duminică – ziua soarelui – vă ofer câteva dintre aceste minunăţii! Să aveţi o zi cât mai frumoasă, senină şi strălucitoare ca o floarea-soarelui şi un început de săptămână (şi lună!) cât mai frumos!
Parcă zâmbeşte!
Şi albinele o iubesc atât de mult!
Cu capul plecat, sfioasă, în faţa strălucirii soarelui de-amiază.
Sau după ploaie, împodobită de picăturile ca nişte cristale strălucitoare.
Forme de tot felul!
Un mic…popas.
Pregătită să…rodească!
Frumuseţi…gemene!
Şi o melodie veselă închinată frumoaselor soarelui!
Zâmbet către soare
În fiecare an, în grădina din faţa casei, au răsărit, nesemănate de nimeni, nişte superbe floarea soarelui. Dar nu ca şi acelea din lanurile care umplu Bărăganul cu galbenul lor minunat. Cele din grădină sunt foarte înalte şi au mai multe flori pe aceeaşi tulpină. Iar înflorirea lor durează mult mai mult decât la cele de pe ogoare. Şi albinele par mai încântate de aceste frumoase flori şi zăbovesc pe ele cu vădită plăcere.
Priviţi câtă frumuseţe! Îşi merită din plin numele de flori ale soarelui. Pentru că ştiu să-i zâmbească măreţului astru ceresc cu fiecare petală!
Frumoase floarea soarelui!
Floarea soarelui
Dacă se întâmplă ca în preumblările noastre zilnice să „evadăm” din spaţiul citadin, adeseori atât de închistat de numeroasele ziduri de beton, dincolo de porţile oraşului ni se deschide un univers fascinant. Câmpuri nesfârşite, munţi, păduri, peisaje, natură… Fiecare zonă cu frumuseţile ei şi toate ne fascinează şi parcă ne invită să le contemplăm.
Ca „fiu al câmpiei”, m-am simţit întotdeauna atras de aceste întinderi nesfârşite ale Bărăganului, de câmpurile care se întind până dincolo de abia zărita linie a orizontului… Este un sentiment minunat să contempli această nemărginire a câmpiei…. Măreţia naturii nu se reflectă numai în înălţimi ameţitoare, ci şi în întinderile nesfârşite…
În această perioadă a verii, câmpurile sunt atât de frumoase datorită lanurilor de floarea-soarelui. O mare de galben, o mare de frumuseţe! Aceste „fiice ale soarelui” îşi merită din plin renumele. Cu chipul rotund întors mereu spre astrul cerului, nenumăratele flori galbene parcă râd spre cer. Nu ai cum să treci fără să le observi, fără să le admiri…
Dacă nu aţi văzut încă lanurile de floarea-soarelui, mergeţi măcar câteva clipe şi bucuraţi-vă de această frumuseţe pe care Dumnezeu ne-o oferă.
Lumea lui Alexandru 