Flori…de iarnă

Când eram copil, am citit o poveste frumoasă în care se spunea că, atunci când a făcut lumea, Dumnezeu a suflat peste pământ şi acesta s-a umplut de flori frumoase, de toate culorile şi miresmele. Mi-a plăcut mult acea poveste şi chiar m-am gândit la spusele ei de câte ori am admirat florile întâlnite în cale. Daruri ale lui Dumnezeu!

Iarna, când întreaga natură pare că se odihneşte, cufundată în frigul iernii, ca într-un somn adânc, ne-am obişnuit să admirăm doar florile pe care ni le aducem în case, de prin florării, aduse de pe meleaguri mai calde. Chiar şi aşa, ele aduc miresme şi prospeţime în căminul nostru, dar şi dorul după primăvara cea plină de flori şi parfum.

Mai este puţin! Am văzut deja cum cresc mugurii pomilor.

Frumoase şi delicate frezii. Şi atât de parfumate!

Trandafirul din ghiveci. O mică tufă în miniatură.

Frumuseţe!

Zâmbind în razele soarelui.

Afară…flori de gheaţă!

Şi flori de gheaţă în ferestre!