Chiar dacă zăpada nu a acoperit toată ţara, albind peisajul numai prin unele zone, frigul de afară ne goneşte în casă, la căldură… Este anotimpul marilor sărbători creştine, al bucuriei de a fi alături de cei dragi, în jurul pomului de Crăciun, cu sufletele pline de lumina stelei din Betleem….
Afară, nu ne prea mai îmbie vremea la plimbare. Astă-vară, sub soarele strălucitor, o plimbare prin umbroasa pădure era… o binecuvântare! Ciripit de păsărele, răcoarea de sub copaci, iarba verde, floricelele… Frumos tare! Acum, pădurea este atât de golaşă şi, chiar dacă ne oferă tot frumuseţe, prin măreţia ei, gândul ne zboară tot la verdele verii. Până atunci… mai este mult aşa că aşteptăm neaua strălucitor de albă, care se va aşterne ca un covor imaculat peste toate. Va veni, cât de curând!
Crengile copacilor ca nişte braţe înălţate spre cer…
Câteva frunze care au „supravieţuit” frigului… Amintiri de astă-vară…