În umbra pădurii

    În ultimele zile, vremea ne-a arătat că toamna şi-a intrat deplin în drepturi. Gata, vara a trecut, zilele ei toride au rămas în urmă, ca şi amintirea zilelor de vacanţă, a drumeţiilor în natură, a întâlnirii cu locurile frumoase despre care am tot pomenit aici. Răsfoind fotografiile, ne amintim cu drag de fiecare loc şi de impresiile deosebite cum  care am rămas din fiecare loc vizitat.

Pe drumuri de munte, urcând spre locuri răcoroase şi atât de frumoase…

    Foşnetul codrului, susurul apei, vântul ce adie uşor printre crengile copacilor, piscurile semeţe ce străpung cerul, toate te îndeamnă să cutreieri cărările de munte, bucurându-te de această neasemuită frumuseţe a naturii!

Până în vârful muntelui mai este mult de urcat. La drum!

Alei umbroase, care te îndeamnă la călătorie. Este atâta linişte încât parcă îţi auzi şi gândurile!

Semeţi şi atât de frumoşi.

Luminiş!

Primele semne ale toamnei…

Atât de aproape de cer…

Să aveţi o toamnă frumoasă!

Pe înălţimile Bucegilor…

    Atunci când reuşeşti o evadare din cotidian, într-unul din acele locuri de suflet, după care tânjeşti tot anul, bucuria de a te reîntâlni cu aceste locuri minunate este atât de mare. Ce dacă ai mai fost pe acolo de multe ori? Locurile acestea ţi-au rămas lipite de suflet încă de la prima întâlnire şi, de fiecare dată, îţi promiţi că vei mai reveni, cât de curând vei putea. Sunt locuri unde te regăseşti cel mai bine pe tine însuţi, locuri cu o mare încărcătură energetică, de unde simţi că… iei putere şi unde te simţi mai bine ca niciodată.

    V-am mai scris aici despre minunăţiile din Bucegi. Şi o voi mai face, căci aceşti munţi îmi plac tare mult. Îmi plac toţi munţii şi fiecare are ceva deosebit, ceva ce te înalţă sufleteşte, mai presus de lumea cotidiană, cu toate frământările ei mai mult sau mai puţin mărunte. Pe vârful muntelui te simţi mai aproape de… Cer şi de Cel ce ne-a lăsat toate aceste frumuseţi neasemuite. Privindu-l de jos, din vale, muntele ţi se pare atât de inaccesibil, atât de mare şi greu de cucerit. Pe măsură ce urci, bucuria de a fi tot mai aproape de „inima muntelui” îţi umple sufletul, iar aerul tare al înălţimilor îţi oferă trăiri deosebite, simţăminte unice. De-acolo, de sus, ca de pe un „acoperiş al lumii„, nu te mai saturi să priveşti măreţia creaţiei divine, minunându-te de lumea asta frumoasă în  care ne-a fost dat să trăim.

    Printre brazii maiestuoşi, se întrevăd semeţe culmile Munţilor Bucegi…

Cu cât te înalţi spre culmi, pădurile rămân în urmă, iar piscurile se ivesc, golaşe, masive… Printre aceşti uriaşi, te simţi atât de mic…

Un peisaj care te lasă fără cuvinte….

Cabana Babele – din vecinătatea bătrânelor Doamne. Lume multă, venită să admire toate aceste frumuseţi…

Un nor uriaş şi pufos, aruncă o umbră imensă peste versantul din faţă. O reţea de cărări se deschide în faţă şi ne îndeamnă la drumeţie!

Nu te mai saturi să admiri atâta frumuseţe!

Bucuria celor ce au ajuns în vârf!

Nemărginire…

Drumuri spre Cer…

În faţa acestei privelişti, te simţi una cu infinitul…

Cu gândul la aceste locuri deosebite, vă ofer o melodie tare frumoasă:

Şi vă doresc un sfârşit de săptămână frumos şi să aveţi o toamnă minunată! Gata, am intrat în luna septembrie! 🙂

De Sânziene (Life in Pictures)

    Ce poate fi mai frumos în ziua de Sânziene (sau Drăgaică, în unele părţi ale ţării), decât să culegi flori de câmp şi să înfrumuseţezi casa cu aceste minunăţii lăsate de Dumnezeu prin tot locul. E ca şi cum ai aduce acasă ceva din frumuseţea nealterată a naturii. Şi câtă nevoie avem de frumuseţea naturii!

   Vă doresc tuturor o zi minunată!

Minunatele flori de sânziene!

Margarete pentru fete! – spuneam în cântecelele copilăriei. Frumoase, nu?

Un colţ din natură, adus acasă!

Life in Pictures – ideea lui Costin Comba.

În mijlocul naturii (Life in Pictures)

    În aceste zile de vară autentică, în care căldura de afară s-a transformat într-o veritabilă caniculă,  orice colţ de natură poate fi o adevărată oază de răcoare şi prilej de evadare din căldura oraşului. Acolo, departe de lumea dezlănţuită, de betoane şi asfalt, de praf mult şi zgomot de tot felul, în mijlocul naturii regăsim adevărata noastră casă – locul ideal în care putem redeveni noi înşine, în modul cel mai natural şi firesc. Sub soarele verii, florile strălucesc pe pajişti, păsările cântă, zburând spre înaltul cerului, o adiere uşoară de vânt aduce un pic de răcoare şi…uiţi de toate! Este pur şi simplu minunat şi nu-ţi mai vine să pleci!

    Oricât de ocupaţi aţi fi, trebuie să încercaţi o astfel de ieşire în mijlocul naturii!

 Vă doresc la toţi să aveţi o săptămână minunată!

Life in Pictures – ideea lui Costin Comba.

Wordless Wednesday (LIX)

    Stropi de roşu….

“Miercurea fără de cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen.

Vă doresc o săptămână minunată!

După ploaie…

    După o repriză zdravănă de ploaie, asortată cu nişte nori negri, fioroşi şi vânt supărat rău de tot, o plimbare prin natură este o adevărată binecuvântare! În primul rând aerul este atât de curat şi multă, multă linişte domneşte peste toate. Întreaga natură respiră altfel după această baie minunată. Iarba străluceşte, acoperită de picurii de ploaie, floricelele parcă râd, copacii foşnesc domol, păsările încep iar să ciripească printre ramuri, iar vântul abia adie, ca o mângâiere. O astfel de plimbare prin parc, te linişteşte deplin, făcându-te să uiţi de toate cele rele şi să te încarci de energia minunată a naturii.

Atât de mult verde!

Aleea cu linişte…

Foşnitori…

Doar paşii se mai aud într-atâta linişte…

Zâmbitoare, ca după ploaie!

Vă doresc un sfârşit de săptămână cât mai frumos! 🙂

Pe cărările pădurii…

     Da, toamna a venit, dar vremea este încă atât de frumoasă. Vă spuneam cât de bine este atunci când reuşim să evadăm în mijlocul naturii. Mai ales în liniştea pădurii. Da, este minunat în pădure! Pur şi simplu uiţi de toate şi te reculegi mai bine decât oriunde. Singur cu tine însuţi, nu te mai saturi să asculţi… liniştea. Sunetele pădurii – ciripit de păsărele, foşnetul copacilor, trosnetul vreascurilor sub paşii tăi – sunt o adevărată muzică pentru sufletul atât de dornic de o pace profundă, cum numai în natură o putem afla.

Îţi vine să te tot duci, spre adâncul tainic al pădurii…

Soarele îşi strecoară razele prin frunzişul coroanelor dese ale copacilor, făcând un adevărat joc al umbrelor…

Raze…

    La rădăcina unui copac tinerel, am zărit o bogată pernă de muşchi. Ştiţi cum mai este numită prin unele zone? – „Perna ursului„! 🙂 Să doarmă bine… Moş Martin!

Şi o altă pernă pufoasă!

    Un strat gros şi catifelat de muşchi, care te îmbie să te odihneşti la umbra pădurii…

Cărări umbroase care te conduc spre adâncul tainic al codrilor….

Copaci falnici ce dau atâta măreţie pădurii… În curând, pădurea se va colora atât de frumos, în veşmintele toamnei… Haideţi să admirăm aceste minunăţii!

    Aceste fotografii participă la provocarea “Life in Picture” de pe blogul lui Costin Comba.

Printre frumuseţile verii (V)

    Le-am zărit într-o curte! Frumoasele clematite sunt flori de o eleganţă rară. Petalele lor fine, frumos conturate şi colorate, atrag imediat privirile. Le-am „cules” cu multă plăcere şi le-am adus şi aici. Ca să vă-ncânte sufletul! 🙂

Privind prin gard, la trecători!

Un chip care…zâmbeşte!

La câţiva paşi depărtare am zărit şi această frumuseţe!

Şi alte frumuseţi în haine violet!

Şi câteva graţioase campanule!

Şi o ciocoare mai „ochioasă”…

…vizitată de o albinuţă grăbită! 🙂

Vă doresc un sfârşit de săptămână cât mai frumos!

Printre frumuseţile verii (I)

   Voi încerca să adun aici şi să vă ofer cu drag, spre admiraţie şi deplină încântare (sper!), frumuseţi pe care le culeg în preumblările mele. Locuri sau lucruri minunate, din noianul de frumuseţi din jurul nostru. Când auzim la tot pasul de tot felul de realităţi mai mult decât neplăcute, de lucruri cumplite care se petrec în lumea noastră, măcar un mic popas să facem şi spre cele frumoase ale lumii în care trăim. Ca un fel de …evadare!

    Astăzi vă aduc aici nişte flori minunate! Nu ştiu cum se numesc, dar sunt atât de frumoase! Ce mai contează numele? Chipul lor parcă ne zâmbeşte. 🙂

Parcă ar spune: „suntem multe şi frumoase!”

Ca un mic…soare!

Şi alte nuanţe…

Frumuseţe din…profil!

Câmpuri galbene

    Primăvara, când înfloreşte rapiţa, câmpurile nesfârşite ale Bărăganului se umplu de un galben strălucitor. Ţi se pare că soarele şi-a revărsat strălucirea peste câmpia aceasta imensă. este o privelişte extraordinară! Te opreşti din graba drumului şi admiri, mut de uimire, atâta noian de frumuseţe!

    În spatele lanului, la orizont, cerul senin întregeşte tabloul cu un albastru superb, asortat cu nori albi, atât de frumoşi!