„Împărăția gheții”!
Miercurea fără cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen.
Numai bine vă doresc și o iarnă frumoasă! 🙂
Câteva dintre minunățiile înghețate ale iernii. O lume de gheață, ca-n povești, o lume magică!
Reflexii în oglindă – o idee a lui Sorin.
Chiar dacă zăpada nu a ținut decât câteva zile (ce păcat!), asta nu înseamnă că cei mici nu s-au bucurat din plin de frumusețea iernii, profitând și de ultimele zile de vacanță. Cu mic, cu mare, au luat cu asalt locurile de joacă și mai ales derdelușurile, unde veselia se auzea de departe. Chiote de bucurie, tumbe prin zăpadă, săniuțe răsturnate și numai hohote de râs și voie bună. O încântare să stai în preajma copiilor, aducându-ne aminte de frumoșii ani ai copilăriei, când nicio grijă nu ne îndepărta de locurile de joacă, oricât de ger ar fi fost afară. Amintiri…
Binențeles că așteptăm viitoarea repriză de ninsoare, căci bucuriile iernii sunt nespuse!
Și pentru că Sara poartă și numele de Ioana, astăzi i-am cântat „La mulți ani” încă o dată. Este…. melodia ei preferată, după cum ne spune de fiecare dată! 😀
La mulți ani tuturor celor care și-au sărbătorit onomastica de Sf. Ion! Numai bine tuturor! 🙂
Acum, când afară a început să se încălzească iar zăpada se împuţinează cu fiecare zi care trece, este bine să ne amintim de momentele de bucurie pe care ni le-a adus această iarnă frumoasă şi bogată în nămeţi. Iar când eşti mic şi cu cu gândul doar la joacă, ce poate fi mai minunat decât săniuşul? Şi să ştiţi că am avut destule zile de plimbare cu săniuţa prin zăpadă. Aşa cum este bine şi frumos, căci doar e iarnă!
– Sigur că mai vreau la săniuş! Uite ce frumos este afară! 🙂
O zi frumoasă de iarnă, cu soare strălucitor, numai bună pentru joacă prin zăpadă!
Derdeluşul este gata. Pârtieeeee!
Iar pe derdeluş găseşti repede prieteni de joacă. Ia uitaţi ce echipă am făcut noi aici!
O mică pauză pentru ronţăit un covrigel. 🙂
Un căţel simpatic a auzit că este vorba de covrigi. 🙂
Ha, ha! Aţi mai văzut aşa un om de zăpadă? 😀
Să aveţi o iarnă frumoasă în continuare! 🙂
Chiar dacă nu suntem fani ai iernii, nu putem să nu admirăm frumuseţea acesteia. Da, este o frumuseţe rece, îngheţată, dar nu mai puţin impresionantă decât a altor anotimpuri. Am tot „cules” imagini din parc, pe tot parcursul anului, dar imaginile hibernale sunt pur şi simplu fascinante, căci totul este parcă dintr-o lume de vis, de poveste. Întreaga natură înveşmântată în alb, totul în jur atât de pur, de imaculat, o lume albă şi parcă încremenită de gerul de afară. Te plimbi pe aceleaşi alei pe care ai mai fost de atâtea ori şi nu auzi în jur decât scârţâitul zăpezii sub paşii tăi. Este atâta linişte în jur. Şi e frumos!
Copacul pe care îmi place să-l salut de fiecare dată când ajung în parc şi să-l pozez, căci îmi place mult de tot coroana lui evazată.
Zăpada neatinsă de paşii oamenilor, ca un covor imaculat…
Şi copacii s-au îmbrăcat în alb, ca de sărbătoare!
Abia dacă zăreşti câte un trecător pe alei…
Chiar dacă sunt curăţate de zăpadă, băncile din parc nu te mai îmbie la odihnă ca şi astă vară…
Foarte interesanţi aceşti copaci cu crengile lor aplecate spre pământ…
Şi brazii falnici, încărcaţi de omăt…
Chiar te întrebi unde este gălăgia veselă de astă vară?
Îmi place mult acest salcâm bătrân, care pare că arată trecătorilor cu crengile spre Turnul Chindiei…
Vechea Cetate domnească, acoperită de zăpadă…