Ultimul zbor…

    Suntem fiinţe care avem o nevoie imensă de iubire. Ne naştem din iubire, trăim pentru a iubi, pentru a primi şi pentru a dărui iubire. Din iubire ne lipim sufletul de cei dragi, ne apropiem de acele fiinţe întru care ne regăsim sau lângă care ne simţim bine, în siguranţă, cu sufletul împăcat şi împlinit. Dăruim ceva din fiinţa noastră tuturor acelor care ne luminează viaţa cu iubire. Şi nu doar oamenii sunt cei care ne împlinesc nevoia mare de iubire, ci şi celelalte fiinţe dragi – prietenii necuvântători care ne fac viaţa atât de frumoasă şi care ni se lipesc de suflet, păstrându-i acolo pentru totdeauna.

    Când pierdem pe cineva drag, simţim o mare durere în inima noastră. E ca şi cum o parte din inimă a plecat împreună cu cel de care ne-am despărţit. Rămâne acolo un gol, pe care îl umpli cu amintiri…

    Pe neaşteptate, fără să ne arate măcar un semn prevestitor, Gălbenuş a plecat din această lume. De dimineaţă ciripea vesel în colivia lui, bucuros când şi-a primit porţia de grăunţe. După ce ciugulea tacticos bobiţele de mei, punea căpşorul sub aripioara dreaptă şi trăgea un pui de somn, până ce-i auzeai iar glasul vesel: cirip-cirip! Astăzi nu l-am mai auzit ciripind, dar m-am gândit că vremea mohorâtă de afară ne indispune pe toţi. Când i-am deschis uşiţa coliviei, Gălbenuş n-a dat niciun semn că ar fi nerăbdător să facă o raită prin cameră. Abia când l-am luat în palmă, am observat starea gravă în care se afla, căci ţinea ochişorii închişi. L-am încălzit cu răsuflarea, dar abia dacă mai răspundea cu o zvâcnire slabă. L-am aşezat lângă calorifer, ca să se încălzească, dar degeaba! Când l-am lăsat din palmă, cu ultimele puteri a încercat să zboare, dar zborul său s-a frânt dintr-o dată…Ultimul zbor… L-am privit cu imensă tristeţe în suflet cum deschide cioculeţul de câteva ori şi …gata… S-a dus! Ca un mic îngeraş, sufleţelul său a zburat spre ceruri… Sunt sigur că acolo sus, în grădina Raiului, sunt multe păsărele cântătoare şi tot felul de vieţuitoare dragi, care ne-au făcut viaţa mai frumoasă aici, nouă, oamenilor. N-o să vă vină să credeţi, dar Cocolino – partenera de viaţă a lui Gălbenuş, a început să se tânguie, ciripind jalnic. Sunt sigur că a simţit că a rămas singurică… Toată seara l-a căutat prin colivie pe tovarăşul său de viaţă, strigându-l cu glas mare.

„Cititorul”!

    La revedere Gălbenuş! Rămâi în inima noastră, sufleţel drag şi scump! O fiinţă atât de mică, dar care a reuşit să aducă atât de multă bucurie….

    Dintr-o dată toamna a devenit atât de tristă…

Reclame

Cutia cu grăunţe (Life in Pictures)

    Despre Gălbenuş cel năzdrăvan v-am mai scris. Este un cănăruş plin de viaţă şi mai mereu pus pe şotii. Deşi de felul lor canarii sunt sperioşi şi temători, Gălbenuş al nostru s-a dumirit că nu-i facem niciun rău şi este foarte îndrăzneţ, venind foarte aproape, mai ales când pe masă sunt bunătăţi pe care le inspectează.

    Atunci când le aduc porţia de grăunţe de mei, aşa se agită bucuros prin colivie, pentru că aceste seminţe rămân preferatele lui. Când deschid uşiţa, zboară grăbit afară şi nu mai are răbdare să-i pun în cutiuţa lui specială pentru mâncare, aterizând grăbit în cutia cu grăunţe, încântat de bogăţia de seminţe.

    Nici nu s-a mai sinchisit de prezenţa camerei foto, era mult prea ocupat cu… inspecţia. 🙂 Este o mare figură Gălbenuş! Seara, după o zi de muncă, această mică prezenţă însufleţită aduce multă bucurie şi linişte.

     Şi vă mai pun o poză cu Gălbenuş şi Cocolino după ce au făcut băiţă într-un castron cu apă. Sunt aşa de caraghioşi când sunt uzi! Aici stăteau la plajă, în fereastră, bucurându-se de razele plăcute ale soarelui! Să vă mai spun că Gălbenuş a vrut să încerce şi o farfurie cu …ciorbă? E de pomină mogâldeaţa asta cu pene! 😀

Life in pictures – ideea lui Costin Comba.

Wordless Wednesday (XXIV)

Mirare: oare ce carte să mai citesc?

Gălbenuş „cititorul!

    Ideea zilei de miercuri “fără de cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen!

Gălbenuş şi Cocolino

Gălbenuş şi Cocolino sunt doi canari tare simpatici şi drăgălaşi foc. Gălbenuş este un „domn” respectabil ce se apropie  de venerabila vârstă de 6 ani. Pe spate şi pe aripi are penele de un verde mai închis, dar pe piept penele sale sunt galbene. Ca un „gălbenuş” de ou! 😀  Din cioculeţul său mic scoate nişte triluri foarte frumoase. Te şi miri de unde ies acele sunete melodioase! Pe care mica sa consoartă le ascultă cu atenţie, răspunzându-i cu un ciripit vesel.

Cocolino este de un portocaliu foarte frumos. Are abia un an şi este plină de energie, spre disperarea venerabilului Gălbenuş, care o mai „ceartă”, încercând să-i mai tempereze elanul. Ea nu are aceleaşi talente de „cântăreaţă” ca şi Gălbenuş, dar se străduieşte să înveţe … „partiturile”. Colivia în care stau este mica lor căsuţă în care se simt foarte bine. Chiar dacă  mai mai sunt lăsaţi şi afară, din când în când, după o tură-două de zbor prin cameră, tot „acasă” e cel mai bine!

Dimineaţa, cei doi o încep cu veselie la primele raze ale soarelui, ciripind cu foc şi vestind tuturor că a început o nouă zi. Şi nu înţeleg de ce oamenii se bucură atât de greu de venirea zorilor şi tot mai zăbovesc în pat.

Când te uiţi la cele două ghemotoace de fulgi, care te privesc atent cu ochişorii negri ca nişte neghine, nu poţi să nu-i îndrăgeşti şi să recunoşti că şi aceste fiinţe mici ne fac viaţa mai frumoasă şi ne reamintesc că Dumnezeu ne dat atâtea minunăţii pentru a ne bucura din plin de darul vieţii!

„La plimbare”!