Zâmbet spre… primăvară! 🙂
„Miercurea fără cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen.
Numai bine, dragi prieteni! 🙂
Miercurea fără cuvinte (CCCXLVII)
Hibernale românești…
„Miercurea fără cuvinte” a început la Carmen și continuă aici, pe pagina lui Călin.
Numai bine, tuturor românilor, de Ziua Unirii!
Mărțișor! (MFC – CCCIII)
La mulți ani de Mărțișor!
„Miercurea fără cuvinte” a început la Carmen și continuă aici, pe pagina lui Călin.
Miercurea fără cuvinte (CCLII)
Prin parc, în așteptarea Primăverii!
Miercurea fără cuvinte” a început la Carmen și continuă aici pe pagina lui Călin.
Să aveți o miercuri minunată! 🙂
Miercurea fără cuvinte (CCL)
Vestitori ai primăverii!
Miercurea fără cuvinte” a început la Carmen și continuă aici pe pagina lui Călin.
Să vă fie ziua de miercuri minunată! 🙂
Vestitorii!
Chiar dacă ultimele zile au fost tare friguroase, sunt suficiente semne că iarna nu mai are putere, iar primăvara se apropie, încet-încet, trimiţându-şi înainte vestitorii care să ne anunţe că este tot mai aproape. Atât de gingaşi şi totuşi atât de puternici, ghioceii sunt minunaţii vestitori ai primăverii, în fiecare an. Îi aşteptăm cu drag, de fiecare dată! 🙂
Vestitorii primăverii
Parcă mai ieri ne bucuram de prima ninsoare. Iarna, în sfârşit, îşi arăta faţa ei albă, frumoasă, preschimbând toate în jur… Ei bine, de câteva zile numai mici amintiri mai stăruie prin locurile umbroase, din noianul de zăpadă de care ne bucuram. Cât despre săniuş şi joaca cu bulgări de zăpadă…. au rămas doar amintiri. Poate la iarna viitoare să ne mai întâlnim cu ele.
În schimb, la tot pasul, se văd tot mai multe semne ale apropierii primăverii. Iar micile floricele albe, gingaşe – ghioceii – sunt primii vestitori ai apropierii anotimpului înfloririi şi renaşterii naturii. Zic doar apropierii, căci este încă luna lui februarie şi… nu se ştie niciodată! 🙂 Rămâne să vedem ce surprize vor mai fi. Până atunci, să ne bucurăm de primele flori ale acestui an!
Ghiocel în bucheţel! 🙂
Şi o frumoasă şi foarte parfumată zambilă!
Iar soarele ne aruncă raze din ce în ce mai călduroase…
Pe aici era atât de multă zăpadă acum câteva zile… Dar în curând toate vor înverzi! 🙂
Reflexii… – o idee a lui SoriN.
Wordless Wednesday (XCVII)
„Victorioşii!”
“Miercurea fără cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen. Numai bine vă doresc tuturor! 🙂
(Sursa aici).
De Mărţişor
Este 1 Martie. A venit Mărţişorul şi, odată cu el, a venit şi Primăvara! Chiar dacă pe afară mai zăbovesc petice de zăpadă, parcă amintindu-ne de iarna cea grozavă care a fost, în aer se simte cu putere parfum de primăvară. Deja am auzit ciripitul vesel al unor păsărele… Mugurii copacilor au primit şi ei semnalul trezirii la viaţă… Razele soarelui sunt calde şi mângâietoare…. În curând vom admira şi culege primele floricele. Este atâta bucurie de fiecare dată când primăvara vine iar în suflete şi în lume!
În ziua de Mărţişor, vă doresc din suflet să aveţi o Primăvară minunată! Să fiţi cu toţi sănătoşi şi să aveţi în suflet numai bucurii! Lăsaţi ca primăvara să vă inunde sufletul cu tot ce este mai bun şi mai frumos!
Numai bine tuturor! 🙂
(sursa imagini – internet)
Legenda ghiocelului
Am primit pe e-mail o frumoasă poveste, pe care v-o ofer cu mult drag. Este povestea ghiocelului – una dintre cele mai frumoase şi iubite flori de primăvară:
„A fost odată o rază de soare – era chiar fata cea mai mică şi răsfăţată a astrului luminos. Şi, tocmai pentru că era cea mai mică şi mai răsfăţată, tatăl ei o lăsa să zburde pe unde îi dorea inima. Şi, iată că, într-o bună zi, raza de soare a hotărât să se plimbe într-o grădină. Acolo era Raiul pe pământ, nu altceva! Flori, care mai de care mai colorate şi mai parfumate, se unduiau sub adierea blândă a vânticelului cald de primăvară!
– Ce-ar fi să aleg eu o floare frumoasă, pe care să mi-o prind în păr?- a spus raza de soare. Şi, repezită cum era, s-a năpustit asupra grădinii, a cules o floare şi s-a înălţat din nou în văzduh.
Toate florile din grădina au privit mirate către cer şi au început să murmure:
– Aţi văzut-o? Era frumoasă? Avea rochie de aur? Ce floare o fi ales prinţesa?
– Cu siguranţă că a cules un trandafir – a spus un trandafir mare, catifelat şi roşu, pe care boabele de rouă străluceau ca diamantele în soare.
– Ba eu cred că a fost una dintre noi – a murmurat o lalea galbenă, iar suratele ei dădeau din capete, încântate.
– Nici vorbă de aşa ceva! – le-a retezat-o un crin mândru. A fost unul dintre fraţii mei. Nu vedeţi ce frumoşi şi parfumaţi suntem?
Până şi o violetă mică, dar într-adevăr splendidă, a susţinut că raza de soare culesese o violetă, si nu altceva!
Numai într-un colţ de grădină cineva plângea. Era un ghiocel mic si firav, a cărui coditţă fusese ruptă de trena rochiei de aur a prinţesei. Cum raza de soare nu era departe, l-a auzit şi i-a părut tare rău. Şi a rostogolit pe obrajii ei de aur o lacrimă ca o perlă, care a căzut pe codiţa cea ruptă a ghiocelului, vindecând-o pe dată. Dar nu a fost numai atât. Prinţesa-rază de soare a venit lângă ghiocel şi i-a spus aşa:
-Biată floricică firavă, îmi pare tare rău că te-am făcut să suferi! Ce dorinţă vrei să-ţi îndeplinesc pentru a-mi repara greşeala?
– Nu vreau nimic, a răspuns ghiocelul, lăsându-şi frumosul căpşor în jos.
– Nu vrei frumuseţea trandafirului, parfumul crinului, strălucirea lalelei?- a insistat raza de soare.
– Bine, a încuviinţat ghiocelul. Dacă vrei într-adevăr să-mi faci un dar, dă-mi voie să răsar primul dintre toate florile, de sub zăpada rece, iar parfumul meu abia simţit să-i facă pe oameni să se bucure şi să ştie că a venit primăvara!
Şi chiar aşa a fost. Raza de soare l-a sărutat pe ghiocel şi vraja a fost făcută. Apoi a dispărut în înaltul cerului, de unde venise. De atunci, ghiocelul este prima floare care ne zâmbeste dintre peticele de zăpadă în fiecare primăvară şi toată lumea ştie că vremea cea urâtă este pe sfârşite”.
