Prin mijlocul Cetății…
„Miercurea fără cuvinte” a început la Carmen și continuă aici, pe pagina lui Călin.
Reclame
Miercurea fără cuvinte (CCXCVII)
Iarna pe strada mea.
Miercurea fără cuvinte” a început la Carmen și continuă aici, pe pagina lui Călin.
Vă doresc o zi de miercuri minunată! 🙂
Iarna pe uliță
După căldura incredibilă de săptămâna trecută, cu zile însorite de parcă ne pregăteam de primăvară, doamna Iarnă ne-a arătat încă o dată că este vremea ei și suntem destul de departe de ziua când ne vom lua rămas-bun de la ea. Într-o singură noapte, totul s-a acoperit de un strat pufos de zăpadă, făcând natura atât de frumoasă, chiar și pe străzile unui oraș. Așa că, de dimineață am încercat să surprind iarna în câteva poze cu imagini de pe strada mea. Copacii cu crengile încărcate de nea, trotuarele pline de zăpadă, mașinile bine „camuflate” sub stratul gros de omăt. Iar de departe se aud și chiotele copiilor care au ieșit cu veselie la săniuș!
E frumoasă iarna, nu-i așa?
O nouă zăpadă!
O nouă zăpadă ne-a bucurat zilele acestea! Chiar daca, intre timp, ea s-a cam topit, ne-am bucurat cateva zile de o iarna autentica, asa cum am tot asteptat. Va invit sa admirati cateva imagini hibernale din cartierul nostru.
Sa aveti un sfarsit de saptamana cat mai frumos! 🙂
Frumuseţea începutului de an
Bine v-am regăsit, dragi prieteni! După ce am păşit cu emoţie într-un nou an al vieţii noastre, cu speranţe şi dorinţe frumoase în suflet, urându-ne unii altora tot ce este mai bun, încet-încet reintrăm în ritmul obişnuit al existenţei noastre. Clipele vesele, petrecute cu cei dragi în zilele de sărbătoare, rămân în urmă, ca amintiri frumoase… O vreme mai auzim clinchetul clopoţeilor şi mai vedem luminiţe colorate şi brazii împodobiţi pe la ferestre, după care ne vom gândi la ele cu dor, aşteptându-le în iarna viitoare, cu noianul frumos de sărbători, tradiţii şi obiceiuri. Căci aşa e mersul firesc al vieţii, iar „roata” anilor se tot învârte şi iar învârte….
Anul ce abia s-a încheiat, ne-a adus surprize frumoase în ultimele zile. Am avut Crăciun şi An Nou cu zăpezi frumoase, bogate – semne bune, de belşug, aşa cum aşteptăm de fiecare dată în această perioadă a anului. Ne-am bucurat să ieşim afară, să străbatem străzile şi aleile înzăpezite, să simţim gerul pătrunzător cum ne pişcă obrajii, dar e frumoasă o astfel de iarnă şi nu doar copiii se bucură de aceste minunate daruri ale iernii. Oricâţi ani ai adunat în spate, îţi vine să alergi prin nămeţi, să te dai cu sania, să te trânteşti prin zăpadă, chiuind cu veselie, cot la cot cu cei mici, care nu se mai satură de zăpadă.
Am cules şi de astă dată câteva imagini cu iarna frumoasă de care am avut parte. Şi care sperăm să mai ţină tot aşa, căci este vremea ei!
Ce frumoşi sunt copacii, aşa încărcaţi de omăt!
Şi nămeţii de un alb strălucitor imaculat!
Tot oraşul străluceşte!
Un zâmbet drăgălaş în Noul An!
Iarnă superbă şi în parcul din centrul oraşului!
Cuşma lui Mihai Viteazul este şi mai înaltă, de la zăpada din ultimele zile.
Brazi frumoşi, ca-n poveşti!
Şi ţurţuri mari!
Vă doresc tuturor un An Nou minunat, cu multă sănătate şi zile pline de bucurie! 🙂
Wordless Wednesday (CLXXXVIII)
Începutul iernii…
“Miercurea fără cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen.
Vă doresc o iarnă frumoasă, cu multe bucurii! 🙂
Iarna prin parc…
Chiar dacă nu suntem fani ai iernii, nu putem să nu admirăm frumuseţea acesteia. Da, este o frumuseţe rece, îngheţată, dar nu mai puţin impresionantă decât a altor anotimpuri. Am tot „cules” imagini din parc, pe tot parcursul anului, dar imaginile hibernale sunt pur şi simplu fascinante, căci totul este parcă dintr-o lume de vis, de poveste. Întreaga natură înveşmântată în alb, totul în jur atât de pur, de imaculat, o lume albă şi parcă încremenită de gerul de afară. Te plimbi pe aceleaşi alei pe care ai mai fost de atâtea ori şi nu auzi în jur decât scârţâitul zăpezii sub paşii tăi. Este atâta linişte în jur. Şi e frumos!
Copacul pe care îmi place să-l salut de fiecare dată când ajung în parc şi să-l pozez, căci îmi place mult de tot coroana lui evazată.
Zăpada neatinsă de paşii oamenilor, ca un covor imaculat…
Şi copacii s-au îmbrăcat în alb, ca de sărbătoare!
Abia dacă zăreşti câte un trecător pe alei…
Chiar dacă sunt curăţate de zăpadă, băncile din parc nu te mai îmbie la odihnă ca şi astă vară…
Foarte interesanţi aceşti copaci cu crengile lor aplecate spre pământ…
Şi brazii falnici, încărcaţi de omăt…
Chiar te întrebi unde este gălăgia veselă de astă vară?
Îmi place mult acest salcâm bătrân, care pare că arată trecătorilor cu crengile spre Turnul Chindiei…
Vechea Cetate domnească, acoperită de zăpadă…
Alb şi linişte…
Wordless Wednesday (CXLV)
Istoria sub vremuri…
“Miercurea fără cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen.
Să aveţi o iarnă cât mai frumoasă în continuare! 🙂
Sursa video aici.
