Pe înălţimile Bucegilor…

    Atunci când reuşeşti o evadare din cotidian, într-unul din acele locuri de suflet, după care tânjeşti tot anul, bucuria de a te reîntâlni cu aceste locuri minunate este atât de mare. Ce dacă ai mai fost pe acolo de multe ori? Locurile acestea ţi-au rămas lipite de suflet încă de la prima întâlnire şi, de fiecare dată, îţi promiţi că vei mai reveni, cât de curând vei putea. Sunt locuri unde te regăseşti cel mai bine pe tine însuţi, locuri cu o mare încărcătură energetică, de unde simţi că… iei putere şi unde te simţi mai bine ca niciodată.

    V-am mai scris aici despre minunăţiile din Bucegi. Şi o voi mai face, căci aceşti munţi îmi plac tare mult. Îmi plac toţi munţii şi fiecare are ceva deosebit, ceva ce te înalţă sufleteşte, mai presus de lumea cotidiană, cu toate frământările ei mai mult sau mai puţin mărunte. Pe vârful muntelui te simţi mai aproape de… Cer şi de Cel ce ne-a lăsat toate aceste frumuseţi neasemuite. Privindu-l de jos, din vale, muntele ţi se pare atât de inaccesibil, atât de mare şi greu de cucerit. Pe măsură ce urci, bucuria de a fi tot mai aproape de „inima muntelui” îţi umple sufletul, iar aerul tare al înălţimilor îţi oferă trăiri deosebite, simţăminte unice. De-acolo, de sus, ca de pe un „acoperiş al lumii„, nu te mai saturi să priveşti măreţia creaţiei divine, minunându-te de lumea asta frumoasă în  care ne-a fost dat să trăim.

    Printre brazii maiestuoşi, se întrevăd semeţe culmile Munţilor Bucegi…

Cu cât te înalţi spre culmi, pădurile rămân în urmă, iar piscurile se ivesc, golaşe, masive… Printre aceşti uriaşi, te simţi atât de mic…

Un peisaj care te lasă fără cuvinte….

Cabana Babele – din vecinătatea bătrânelor Doamne. Lume multă, venită să admire toate aceste frumuseţi…

Un nor uriaş şi pufos, aruncă o umbră imensă peste versantul din faţă. O reţea de cărări se deschide în faţă şi ne îndeamnă la drumeţie!

Nu te mai saturi să admiri atâta frumuseţe!

Bucuria celor ce au ajuns în vârf!

Nemărginire…

Drumuri spre Cer…

În faţa acestei privelişti, te simţi una cu infinitul…

Cu gândul la aceste locuri deosebite, vă ofer o melodie tare frumoasă:

Şi vă doresc un sfârşit de săptămână frumos şi să aveţi o toamnă minunată! Gata, am intrat în luna septembrie! 🙂

Wordless Wednesday (LXI)

  Stropi de soare! (gazanii)

“Miercurea fără de cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen. Vă doresc tuturor numai bine!

În mijlocul naturii (Life in Pictures)

    În aceste zile de vară autentică, în care căldura de afară s-a transformat într-o veritabilă caniculă,  orice colţ de natură poate fi o adevărată oază de răcoare şi prilej de evadare din căldura oraşului. Acolo, departe de lumea dezlănţuită, de betoane şi asfalt, de praf mult şi zgomot de tot felul, în mijlocul naturii regăsim adevărata noastră casă – locul ideal în care putem redeveni noi înşine, în modul cel mai natural şi firesc. Sub soarele verii, florile strălucesc pe pajişti, păsările cântă, zburând spre înaltul cerului, o adiere uşoară de vânt aduce un pic de răcoare şi…uiţi de toate! Este pur şi simplu minunat şi nu-ţi mai vine să pleci!

    Oricât de ocupaţi aţi fi, trebuie să încercaţi o astfel de ieşire în mijlocul naturii!

 Vă doresc la toţi să aveţi o săptămână minunată!

Life in Pictures – ideea lui Costin Comba.