Perluţele Sarei

   Când ai o mică zână, precum Sara, nu ai cum să te plictiseşti. Nu-i tace guriţa decât când doarme şi spune atâtea năzdrăvănii, de nu ne mai putem opri din râs. Iar ea e tare fericită că reuşeşte să ne înveselească. Priviţi ce bucuroasă este să încerce o pălărie, chiar dacă este mai mare decât căpşorul ei. Dar ce mai contează mărimea pălăriei? 🙂

  * Mă uimeşte modul isteţ cum încearcă să-mi ceară ceva, după ce mai întâi propune ceva pentru mine:

    – Tati, nu vrei să cumperi o bere „Tirişomeana” pentru tine, dar să-mi cumperi şi mie un suc Tedi? Iar mâine îţi cumperi „Bengărbir” şi mie tot Tedi!       

Ziceți și voi, cum să o refuzi? 😀

* Văzând mulţimea frunzelor care au căzut din copaci, în zilele caniculare, m-a  întrebat curioasă:

– Tati, de ce au căzut frunzele din copac?

– Pentru că s-au uscat de la căldura mare!

– Hai să le lipim noi cu lipici, ca să nu mai cadă de pe crengi!  😀

   *  V-am mai povestit că îi place să învețe numele mărcilor mașinilor parcate pe marginea străzii. Dacia a învățat-o prima, pentru că sunt cele mai multe.Și știe o mulțime de mărci! Zilele trecute a remarcat că lângă numele ”Dacia” mai scrie ceva și i-am zis că scrie ”Logan”, numele mașinii.

   – Aha, Dacia ”Gologan”! Dar asta ce este tati?

– Este o motocicletă. Are două roți, ai văzut?

– Da, este frumoasă ”botocicleta” asta, tati!  😀

„Perluţele” Sarei (2)

   În ziua de Bobotează (6 ianuarie), am adus acasă de la Biserică o sticluţă cu Aghiasmă. Am lăsat-o la intrare, pe marginea unui dulap. Când am venit cu Sara de la grădiniţă, fiindu-i sete, mi-a cerut să-i dau apă din sticlă. Era una mică, de apă Borsec, în care pusesem apa sfinţită. Am încercat să-i explic că este „apă sfinţită, de la Doamne-Doamne” şi că trebuie să bem din ea doar dimineaţa. La care Sara îmi răspunde:

   – Tati, lu’ mie îmi place apa „simţită” Borsec! 😀

   – Măi, dar însetată mai eşti!

   – Da, sunt tare „insectată”!

   Vă daţi seama cât am putut să râd, după un asemenea „dialog”. De atunci, de câte ori vede o sticlă de apă Borsec, îmi cere să-i dau…. „apă simţită Borsec!”  Cum să nu-i dau?

Gata de plimbare!

   Au micuţii ăştia un talent grozav de a crea situaţii amuzante, care te înveselesc mult de tot. În inocenţa lor, ei cred că anumite lucruri se fac aşa, cum ai bate din palme. Pregătirile cu care cei mari zăbovesc atât de mult, se reduc la copii la doar câteva gesturi sa alegeri simple. Aşa şi cu sara. Când a auzit că ne pregătim de plimbare, şi-a pus repede rucsăcelul cu Minnie – cadou de la bunica – şi o şapcă de-a lui mami. În maieu şi chiloţei, ea era gata de drum, ba chiar s-a încruntat puţin (precum se vede) când a văzut că noi nu eram gata.  Iar astfel de momente sunt în fiecare zi. Ca să nu mai zic că au început deja preferinţele pentru anumite hăinuţe sau pantofiori. Deh, pretenţii de domnişoară! 🙂

    Este minunată vârsta copilăriei!

– Eu am plecat cu maşinuţa! Şi mi-am luat şi căţelul cu mine. Pa! 🙂

Reflexii… – o idee a lui SoriN.

Vă doresc zile frumoase şi vesele!  🙂

Bucuriile copilăriei

   Cât este de frumoasă vârsta copilăriei şi ce de bucurii oferă ea, nu doar micuţilor noştri ci şi celor maturi, care retrăim cu emoţie clipele minunate de la vârsta inocenţei… O amintire frumoasă din timpul micului nostru sejur la mare, a fost trecerea pe la parcul de distracţii, când micuţa Sara a fost atât de încântată de miile de luminiţe colorate, de muzica zgomotoasă şi de râsetele voioase ale copiilor, care încercau toate jucăriile ce le ieşeau în cale. Binenţeles că şi Sara s-a bucurat de o asemenea ocazie şi, deşi ne temeam că se va speria de zdruncinăturile caruselului, i-a plăcut atât de mult, încât a mai dorit o tură de învârteală cu maşinuţele frumos colorate, pline de beculeţe strălucitoare.  Priviţi câtă bucurie pe chipul ei! Mai că îmi venea să mă urc şi eu, alături de ea şi de micuţii voioşi! 😀

Să aveţi o zi cât mai frumoasă!  🙂

De Paşte, la bunici!

    Cu toţi ne amintim cu drag de vacanţele petrecute la bunici. De jocurile minunate, de prietenii pe care ni-i făceam, de minunaţii bunici care nu ştiau cum să ne mai bucure. Am rămas cu amintiri de neuitat din acele vremuri minunate ale  copilăriei. Acum, după ani, a venit timpul generaţiilor următoare să trăiască aceste bucurii.

    Sărbătoarea Paştelui este un prilej minunat de a se reuni familia. Din toate părţile, fiecare din locul vieţuirii sale, ne strângem cu toţi la casa părintească şi ce bine este să fim iarăşi împreună! Plus faptul că verişorii se bucură atât de mult să se revadă şi să se joace.

    Cu adevărat nişte zile de neuitat! 🙂

Verişorii!

Piticii la joacă! 🙂

– Facem schimb de păpădii!

Ce frumoasă este joaca în iarbă!

–Poftim un buchet de flori din partea mea!  🙂

– Să mergem la plimbare! 🙂

Prietenele din vecini!

Sursa video aici.

Wordless Wednesday (CXXXVI)

 „Căzută la datorie” 🙂

“Miercurea fără cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen.

Vă doresc o zi de miercuri frumoasă! 🙂

„Micul pirat”

   Ce poate fi mai frumos şi mai plăcut decât jocul la vârsta inocenţei desăvârşite? Este o lume minunată în care toate stârnesc interesul şi curiozitatea şi aduc veselia şi râsul pe chip. Când începi să descoperi lumea, să inventezi jocuri din te miri ce, deşi eşti abia un ghemotoc de omuleţ, reuşeşti să stârneşti doar veselie şi voie bună în jur. Un ciorăpel tras pe cap, te transformă într-un…mic pirat, dar nu unul fioros, ci tare simpatic şi amuzant. 🙂

   Frumoasă mai este copilăria! Să o păstrăm în suflet chiar şi atunci când adunăm mai mulţi ani pe şiragul vieţii… Şi să nu uităm să ne jucăm!

– Bau!

– Acesta ar fi numai bun pentru „corabia” mea!  🙂

– Mai trebuie să-l meşteresc puţin! 

–Nu-i aşa că sunt un „pirat” fioros”! 🙂

– Pot să şi zbor! 🙂