Mica „profesoară”

WP_20150707_005

   Puteţi să credeţi că micuţa noastră Sara dă deja semne de mare „talent pedgogic”? Da, da! Până mai ieri, făcea „lecţii” cu păpuşile dar, nemulţumită de tăcerea încremenită a acestora, şi-a mutat eforturile către… părinţi. Las’ să mai înveţe şi ei câte ceva, nu? Şi cum  tati era cel mai la îndemână, m-am trezit într-o zi că vine cu o cărticică de-a ei şi începe să mă întrebe:

Tati, ştii ce animal este acesta de aici?

– Păi… parcă ar fi o veveriţă, nu?

–  Bravo tati, ai ghicit. Felicitări! Dar acesta ştii ce este?

– Cred că este un… căţel! (desigur, am greşit intenţionat, să văd cum mă corectează).

– Nu tati, nu este căţel, este o vulpe şireată, care fură găini, ca să le mănânce! Ai înţeles? (să vedeţi în poze ce faţă a făcut! 🙂 )

– Aşa? N-am ştiut. Mersi Sara că m-ai învăţat.

– Cu plăcere! Stai că te mai întreb…

   Şi uite aşa se desfăşoară „orele” Sarei. Ceea ce mă uimeşte cu adevărat, este plăcerea şi tenacitatea cu care îşi desfăşoară activitatea „didactică” de fiecare dată. Exact ca la grădiniţă! Binenţeles că imită din plin pe doamna educatoare, de care este foarte încântată şi despre care ne povesteşte de fiecare dată. O doamnă care merită toată admiraţia şi preţuirea, căci face o treabă minunată cu piticii din grupă. Şi uite aşa micuţa noastră creşte, creşte…

WP_20150707_001

–  Nu e bine tati, ai greşit! 

WP_20150707_002

WP_20150707_003

WP_20150707_007

Sara şi una dintre „eleve”!

WP_20150707_008

Să aveţi o zi minunată! 🙂

„Perluţele” Sarei (4)

WP_20150427_001

   Mai nou, Sara şi-a descoperit o nouă pasiune: să înveţe toate mărcile de maşini şi siglele acestora. În drumul pe care îl facem de acasă până la grădiniţă şi înapoi, jocul recunoaşterii maşinilor de pe marginea drumului, este unul fascinant. Ce mult se bucură atunci când recunoaşte maşinile! Le spune numele cu o mare satisfacţie, stârnind zâmbetele trecătorilor miraţi că mogâldeaţa vorbăreaţă vrea să ştie mărcile maşinilor. Binenţeles că nu toate numele le poate rosti corect, dar tocmai asta face jocul mai amuzant. Iar dintre maşini, cred că aţi remarcat care este preferata ei: Matiz roşu pentru că este „micuţă şi drăguţă„!

   Iată cam cum decurge dialogul nostru, într-o zi veselă, când ne întoarcem spre casă:

   – Tati, ce maşină este asta?

   – BMW! Şi are sigla un cerculeţ cu alb şi albastru. Ai văzut?

   – Aha, „Bembe”! Lu’ mie îmi place „Bembe”. Dar asta ce maşină e, tati?

   – Păi este un Mercedes. Şi are sigla un cerculeţ cu o steluţă.

   – Da, „Mergedes”! E frumoasă, tati! Dar asta ce maşină e?

   – Este o Dacie veche. Uite, e ruginită.

   – E veche pentru că e bătrână!

   Şi uite aşa o ţinem tot drumul spre casă. Şi, pentru că este fetiţă, culorile maşinilor sunt foarte importante şi ţine să-mi precizeze de fiecare dată pe care le preferă. Ceea ce o miră, este că nu prea a văzut şi maşini….roze, căci ar fi fost de departe preferatele ei! 🙂

WP_20150517_001

   – Tati, pornim?

WP_20150517_003

Vă doresc să aveţi un weekend liniştit şi plin de bucurii! 🙂

Inocenţă

Am primit pe mail un youtube grozav. Vi-l ofer aici, cu drag! Ştim cu toţi cât de minunaţi sunt copiii şi câtă bucurie pot ei să ne aducă în suflet, atunci când reuşesc lucruri frumoase, pe care ei le fac, de cele mai multe ori,  cu mai multă dăruire decât cei maturi. Plus faptul că inocenţa de pe chipul lor ne arată un suflet curat şi (încă) nepervertit de răutatea acestei lumi.

Mergeţi la link-ul de mai jos şi admiraţi rugăciunea unui micuţ de doi anişori. Cu câtă seriozitate şi convingere rosteşte el „Tatăl nostru„! Iar intonaţia din glas, arată clar că nu este o rostire mecanică, ci una din tot sufleţelul său de copil!

http://www.youtube.com/user/stratanpavel