Bine v-am regăsit!

dav

   Bine v-am regăsit, dragi prieteni!

   După mai multe zile, în care am lipsit din spațiul blogosferei, mă întorc aici cu drag și cu „bateriile” bine încărcate în zilele petrecute la malul mării. Și, pentru că nu m-am întors cu mâna goală, v-am adus mai multe fotografii și impresii frumoase, de la țărmul bătrânului Pontus Euxinus, așa cum îi spuneau cei de demult Mării Negre. Revederea cu marea este de fiecare dată o mare bucurie. Pentru că marea este un loc cu adevărat magic, căci în preajma ei totul este minunat. Nemărginirea ei ne îndeamnă la meditație, la regăsire. În fața mării nu ai cum să fii indiferent. Iar frumusețea ei este mereu…. altfel, de la o zi la alta, de la un an la altul. Și câte am mai putea spune despre mările lumii, despre care poeții au spus atâtea lucruri frumoase, cântăreții le-au cântat în cântecele lor, iar pictorii le-au imortalizat într-atâtea opere de artă… Las mai bine imaginile să vorbească.

   Vă doresc numai bine tuturor și să aveți o vară minunată în continuare! 🙂

dav

dav

dav

dav

dav

dav

dav

dav

dav

Anunțuri

Cer plumburiu…

WP_20140716_006   Răsfoinind printre fotografiile făcute la mare anul acesta, am găsit câteva dintr-o zi cu cer plumburiu, când marea nu a fost prea prietenoasă cu cei veniţi în vizită la ea. Nu doar norii, care se încăpăţânau să nu se împrăştie şi să lase locul soarelui, dar şi vântul rece şi stropii răzleţi de ploaie, parcă voiau să ne îndepărteze de ţărmul mării. Valurile au început şi ele să se înalţe nervoase, încât nimeni nu a mai cutezat să încerce o baie. Cu toate acestea, oamenii au venit la plajă, bucuroşi să fie în preajma mării, să-i admire imensitatea, să-i asculte muzica valurilor, însoţită de ţipătul pescăruşilor. Chiar şi într-o astfel de zi mohorâtă, o plimbare de-a lungul ţărmului este o încântare!

   Cu gândul la zilele petrecute la mare, v-am adus şi aceste fotografii mai puţin luminoase, dar tot frumoase. Şi cum am avut parte de câteva zile caniculare, poate aceste poze ne vor transmite… un pic de răcoare şi de briza mării.

WP_20140716_009

WP_20140716_010

WP_20140716_016

WP_20140716_017

WP_20140716_018

WP_20140716_003

WP_20140716_004

DSC06277

Vă doresc să aveţi numai zile frumoase şi răcoroase! 🙂

Revedere

DSC06222   Anul trecut vă povesteam cu emoţie despre prima întâlnire a Sarei cu marea. A fost dragoste la prima vedere! Nu doar că nu s-a speriat de imensitatea mării, dar era topită după bălăceală. Anul acesta, de cum a înţeles că ne pregătim de plecare la mare, a început să alerge prin casă şi să strige cu veselie: „la mare, la mare!” După care împrăştia prin casă jucăriile pentru plajă: lopăţele, forme, găletuşa, sita pentru nisip. Ne-am dat seama că prima impresie după întâlnirea de anul trecut cu marea a fost foarte puternică. Vă daţi seama ce emoţionantă a fost… revederea de anul acesta! De cum ne-am apropiat de plajă, iar albastrul mării a început să se zărească printre copaci, Sara a exclamat bucuroasă: „marea!” Primul lucru pe care l-a făcut pe plajă, a fost să meargă la mal şi să privească valurile care veneau lin spre picioruşele ei. Un chiot de bucurie a marcat această revedere emoţionantă. Ce a urmat… vă închipuiţi. Bălăceală multă, joacă în nisip şi întâlnirea cu alţi copii de pe plajă.

    În locul cuvintelor, las imaginile să vorbească despre aceste momente atât de frumoase. 🙂

DSC06223

DSC06224

DSC06225

DSC06227

DSC06228Ce plăcere să prindă apa mării cu mânuţele!

DSC06229Bucuria este de nedescris! 🙂

DSC06232Cu mare plăcere, muncind la nisip!

DSC06234Sper că aţi remarcat ce frumos costum de baie are mica domnişoară!

DSC06261Ups! M-aţi surprins fără costum! 🙂

DSC06269Uf, scoicile astea!

HPIM7705Ce bine este în apă, cu tati, la cipa-cip!  🙂

HPIM7709

O să vă mai povestim şi alte întâmplări de la mare. Până atunci, vă dorim o zi minunată! 🙂

Reflexii marine

DSC06250   Întâlnirea cu marea este întotdeauna o bucurie. Pentru noi, cei care locuim departe de ţărmul mării, este o adevărată sărbătoare când ajungem la mare. Sentimentul nemărginirii, care ne încearcă la privirea mării, este ceva unic. Întinderea nesfârşită de apă, care se uneşte cu imensitatea cerului – aşa ceva numai la mare poţi vedea.

   Am cules şi anul acesta câteva imagini de la ţărmul Mării Negre. Vi le ofer cu drag pe toate! Nici nu ştii ce să fotografiezi mai întâi, căci o fotografie nu poate capta decât o mică parte din splendorile mării.

   Să aveţi un weekend minunat! 🙂

DSC06248

DSC06246

DSC06247

DSC06249

DSC06254

DSC06255

DSC06256Pe o stâncă de pe mal, am surprins acest ochios, privind şi el spre mare!

DSC06274

DSC06252Reflexii în oglindă – o idee a lui SoriN.

Sursa video aici.

Wordless Wednesday (CXIX)

Miracolul răsăritului…

HPIM7119

HPIM7122

HPIM7124

HPIM7125

HPIM7127

HPIM7129

HPIM7133

HPIM7135

HPIM7138

HPIM7141“Miercurea fără cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen.

Să aveţi o zi de miercuri minunată! 🙂

Răsărit şi apus de soare la malul mării….

Ce poate fi mai frumos decât un răsărit de soare la malul mării? Poate un… apus de soare! Sunt două momente unice cu care ziua începe şi apoi se încheie, pentru a face loc … altei zile! Sunt momente ce nu se pot exprima suficient de bine în cuvinte şi care se cer primite în suflet pur şi simplu. Să mergi pe malul mării când ziua încă se îngână cu noaptea, să „auzi” liniştea care domneşte peste toate, să simţi briza răcoroasă a mării cum îţi mângâie faţa, să priveşti cu nerăbdare acea linie a orizontului, în care cerul sărută marea şi pe care apare încet, încet, un punct roşu care devine tot mai mare, aducând strălucire pe întreaga boltă cerească. Un moment de mare emoţie, pe care mulţi îl aşteptăm cu nerăbdare la fiecare revedere cu marea… În faţa imensităţii ei nu poţi să fii îndiferent. Sentimentele puternice care te încearcă la malul mării, te fac să înţelegi că viaţa aceasta este un dar atât de preţios, de care trebuie să ne bucurăm din plin, în cel mai frumos chip. Şi o putem face începând prin a admira şi preţui frumuseţile pe care Creatorul ni le-a dăruit nouă, oamenilor…

O istorioară de demult ne povesteşte că un împărat se plimba odată pe malul mării, cugetând la viaţa sa. Valurile mării îi udau încălţările slăvitului împărat. Văzând aceasta le-a poruncit mânios să se retragă îndată din faţa sa. Dar valurile veneau rând pe rând, ca şi până atunci, udându-i picioarele…. Atunci s-a întrebat împăratul: „Oare ce putere mi se pare mie că am în această lume, dacă nici valurile mării nu îmi ascultă poruncile?” Ea, marea, ne vorbeşte prin măreţia ei, în multe feluri….. Foşnetul valurilor sunt şoaptele ei pline de mister… Nu degeaba Poetul şi-a dorit, ca un ultim dor, să-şi odihnescă ultimul somn la malul mării….

După strălucirea zilei, după ce ne-am bucurat de razele fiebinţi ale soarelui, de mângâierea valurilor calde, de nisipul încins, de adierea brizei care ne mai răcoreşte puţin fierbinţeala, este momentul apusului, cu vraja sa magică… Încet, încet, soarele păleşte, strălucirea arzătoare se domoleşte, căldura de afară se preschimbă în răcoare, iar discul solar redevine acel punct luminos roşiatic, care se retrage lin dincolo de linia orizontului. Lumina lasă loc întunericului, ziua lasă loc nopţii, luna îşi face apariţia pe cer, iar bolta cerească se împodobeşte cu un nesfârşit covor de stele.

Toate acestea se întâmplă în fiecare zi a vieţii noastre. În felurite chipuri, asemeni unui caleidoscop al naturii, care ne oferă mereu imagini noi, minunate. Însă de câte ori ne gândim la toate acestea? De câte ori ne facem puţin timp pentru astfel de bucurii înălţătoare pentru sufletul nostru? De ce oare le lăsăm cu prea multă uşurinţă să treacă pe lângă noi. Uneori nici nu le vedem, măcar şi în treacăt, în viteza alergării noastre după vânt….