In memoriam…

A fost odată Decembrie 1989….Da, a fost odată un decembrie însângerat, cu zăpadă ce n-a mai fost albă ci înroşită de sângele celor ce au ales să moară pentru libertate şi demnitate. „Vom muri şi vom fi liberi! „– a sunat strigătul lor ca o adevărată chemare al luptă. O luptă care avea să ne aducă o eliberare, o descătuşare dintr-o robie chinuitoare. O libertate pe care nu am învăţat să o preţuim aşa cum s-ar fi cuvenit. O libertate care ar fi trebuit să ne oblige să nu uităm niciodată acel decembrie 1989! Din respect pentru cei ce au murit şi s-au jertfit atunci…

Este prea tristă tăcerea pe care o lăsăm să se aştearnă peste memoria acelor zile… Este prea trist că cei mai tineri nici nu ştiu ce s-a întâmplat atunci. Că nici nu au auzit, dar, mai grav, că nici nu li s-a spus. Că nimeni nu le-a povestit…. Că nu li s-au arătat locurile unde sângele a curs ca preţ de libertate…

Să nu-i uităm niciodată pe eroi!

Veşnică să le fie pomenirea!

 

 

Reclame

Dupa 20 de ani…

Au trecut 20 de ani de la acele evenimente din decembrie 1989, care au cutremurat o lume întreagă, dar mai ales acest popor pentru care eliberarea de sub jugul regimului dictatorial comunist a însemnat mult sânge, multe sacrificii, multă suferinţă…

Bucuria eliberării dintr-o robie care devenise tot mai apăsătoare, a însemnat pentru multi români pierderea celor dragi, morminte stropite cu sânge de martiri, durere neostoită in suflete si intrebarea chinuitoare: „de ce? Pentru ce aceste sacrificii?

Eroii nu mor niciodată degeaba. Chiar dacă cei ce rămân în viaţă resimt adeseori sentimentul zădărniciei. E datoria noastră, a celor care am gustat din plin libertatea câştigată cu sângele martirilor, să facem în aşa fel încât jertfa martirilor din Revoluţia din decembrie să nu fi fost în zadar. Să le cinstim memoria clădind o ţară frumoasă şi cu adevărat liberă, aşa cum acei eroi şi-ar fi dorit să vadă. 

Pe străzile României, în zilele lui decembrie `89 oamenii au strigat din sufletele lor „LIBERTATE”! Să nu uităm niciodata acest strigăt al unei năzuinţe sfinte, pentru care au murit oameni! Pentru care s-au sacrificat martiri pe care nu trebuie să-i uităm.

Eroii nu mor niciodata! Ei rămân veşnic vii!

Dumnezeu să-i odihnească în pace.

Dumnezeu să binecuvinteze România!

20 de ani de la căderea Zidului Berlinului

Berlin

La data de 9 noiembrie se împlinesc 20 de ani de la momentul istoric al căderii Zidului Berlinului – un simbol al opresiunii comuniste şi al Războiului Rece. Anul 1989 a fost un an de o importanţă istorică deosebită, pentru că el a marcat o cotitură majoră în evoluţia istoriei acestei părţi a lumii. Evenimentele petrecute în acel an au făcut posibilă căderea, rând pe rând, a regimurilor comuniste din Europa de Est. Popoarele, care până atunci făcuseră parte din “lagărul communist”, şi-au redobândit libertatea şi posibilitatea de a clădi o democraţie în adevăratul sens al cuvântului.

Evenimentele de atunci au fost comemorate în cadrul ceremoniilor desfăşurate în ziua de 9 noiembrie 2009 sub titlul generic „Sărbătoarea Libertăţii“, în prezenţa a numeroşi lideri marcanţi ai Europei şi, mai ales, a cetăţenilor germani care au trăit pe viu evenimentele de acum 20 de ani.

Zidul Berlinului, un simbol al Războiului Rece, al divizării germanilor dar şi al divizării Europei, a fost construit în anul 1961, de către conducerea comunistă a Germaniei Răsăritene, la indicaţiile ferme ale regimului sovietic. De-a lungul anilor au fost numeroase victime, oameni care au dorit să treacă de această nefirească “barieră”, plătind cu preţul vieţii pentru îndrăzneala lor. Dărâmarea acestui simbol al opresiunii a fost o urmare firească, ca o descătuşare de care Europa avea nevoie.

Published in: on 10/11/2009 at 3:53 pm  Comments (1)  
Tags: , ,