WW (CDXII)
„Miercurea fără cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen.
Numai bine, dragi prieteni! 🙂
Răsărit de soare la malul mării (2019)
Miercurea fără cuvinte (CCCLXXXIV)
Amintiri de la Marea Neagră… (2013)
(de Ziua Internațională a Mării Negre)
Miercurea fără cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen.
Vă doresc numai bine tuturor! 🙂
Un alt răsărit de soare…
Fiecare zi pe care o începem este un miracol, o bucurie. Un nou început, o nouă zi în care ne propunem să facem atâtea și atâtea lucruri. Dar când ajung la mare, în vacanță, pe lângă bucuria reîntâlnirii cu nesfârșitul albastru al mării, primul gând care îmi vine în minte este acela al admirării răsăritului de soare, în prima dimineață a vacanței marine. Deja a devenit un obicei să mă trezesc cu noaptea în cap și să merg pe plajă, așteptând…. magia răsăritului de soare. Pentru că da! este o adevărată magie să fii martor la începutul unei noi zile, la malul mării. Atâta liniște în jur! Doar câțiva oameni, răzlețiți de-a lungul plajei, și ei doritori să admire apariția soarelui pe firmamentul cerului. Ici-colo câte un pescăruș somnoros, plutind agale pe cer… Și muzica valurilor, care spală liniștite țărmul, într-o cadență asemenea unei respirații. Respirația mării… Cerul începe să se lumineze încet-încet, noaptea a dispărut, iar pe cerul cu câțiva nori răzleți începe să se ițească o lumină roșiatică… La un moment dat, printre norii de la orizont se vede un mic punct roșu, care crește, crește, devine tot mai mare și… o nouă zi ia naștere din spuma mării! Țipătul pescărușilor se aude tot mai des, oamenii încep să se agite în ritmul lor grăbit.
O nouă zi…. O nouă aventură! 🙂
Să aveți numai zile frumoase, dragi prieteni! 🙂
Pauză
Pentru câteva zile, acest blog va intra în… pauză de vacanță. Vă salut din inimă, dragi prieteni și vă doresc zile frumoase și o vară cu bucurii. Vă promit că mă voi întoarce cu poze multe și tot felul de întâmplări de povestit.
Numai bine, cu drag! 🙂
Bine v-am regăsit!
Bine v-am regăsit, dragi prieteni!
După mai multe zile, în care am lipsit din spațiul blogosferei, mă întorc aici cu drag și cu „bateriile” bine încărcate în zilele petrecute la malul mării. Și, pentru că nu m-am întors cu mâna goală, v-am adus mai multe fotografii și impresii frumoase, de la țărmul bătrânului Pontus Euxinus, așa cum îi spuneau cei de demult Mării Negre. Revederea cu marea este de fiecare dată o mare bucurie. Pentru că marea este un loc cu adevărat magic, căci în preajma ei totul este minunat. Nemărginirea ei ne îndeamnă la meditație, la regăsire. În fața mării nu ai cum să fii indiferent. Iar frumusețea ei este mereu…. altfel, de la o zi la alta, de la un an la altul. Și câte am mai putea spune despre mările lumii, despre care poeții au spus atâtea lucruri frumoase, cântăreții le-au cântat în cântecele lor, iar pictorii le-au imortalizat într-atâtea opere de artă… Las mai bine imaginile să vorbească.
Vă doresc numai bine tuturor și să aveți o vară minunată în continuare! 🙂
Spuma mării
Legendele de demult ale grecilor, spuneau că din spuma mării s-ar fi născut… zeița frumuseții. Povești frumoase, pline de semnificații pentru toate minunățiile ce ne înconjoară. La malul mării stând, este facinant să privești zbaterea valurilor și spuma mării care spală fără încetare stâncile de pe țărm. Parcă te aștepți să se ivească ceva magic din această fascinantă înspumare a apelor mării. Și privești…. și tot privești… și parcă devii una cu marea, care pare că le cuprinde pe toate cu brațele valurilor sale!
Reflexii în oglindă – găsiţi pe pagina lui Sorin.
Marinărița
Un moment amuzant din vacanța noastră la mare, a fost o mică plimbare cu vaporașul pe mare, până la epava atât de vestită, de la Costinești. Ne tot întrebam cum va reacționa Sara la o asemenea experiență nouă, pe mare. Nu doar că i-a plăcut, dar a reușit să-l convingă pe nenea marinarul care conducea vaporașul, să o ia lângă dânsul și să-i arate câte ceva din tainele navigării pe mare. Când am văzut-o pe mogâldeața noastră cum ține cu curaj și hotărâre timona în mânuțe, ne-am topit de dragul ei. Și acum, după mai multe zile de la acest moment fain, Sara ne mai întreabă dacă mai mergem cu vaporașul pe mare? Păi nu? 🙂
–Sunteți în siguranță, mergeți pe mâna mea! 🙂
Veselie la bord!
Bătrâna epavă de la Costinești, măcinată de timp și de valurile mării…
Mica marinăriță! 🙂
Bucurie mare la mare! 🙂
Valurile mării
În vacanță, ne place să avem parte de o mare liniștită, cu apă limpede și caldă, numai bună pentru scăldat în voie. Dar este atât de frumos să admirăm și marea dezlănțuită, cu valurile înspumate, măturând țărmul furioase. Tunetul talazurilor se aude de departe, iar frământarea apelor ne fascinează privirile. Zăbovim pe mal și admirăm și acest minunat spectacol al mării. Și ne gândim la trecerea noastră prin viață, căci zilele noastre nu sunt doar senine, mai sunt și zile furtunoase, cu valuri mari și încercări… Dar stâncile de pe malul mării ne îndeamnă să rămânem….neclintiți!
Vă doresc o vară minunată în continuare! 🙂
Reflexii în oglindă – găsiţi pe pagina lui Sorin.
Ochioșii!
Printre multele frumuseți ale mării, pe care le-am admirat în această vacanță, am întâlnit și pe acești ochenați cu clești și carapace tare, care se bucurau de razele soarelui, pe stâncile de pe mal. Nu s-au sinchisit prea mult de curioșii care îi tot priveau, ba chiar au stat liniștiți pentru ca să fie pozați. Simpatici, nu? 🙂
Aceasta era o mică „piscină” a crabilor! 😀
„Iarba” mării
La malul mării, am descoperit multe lucruri fascinante, ca și această verdeață mângâiată de valurile mării… Frumoasă, nu?
